Am devenit o piţipoancă!

Ştiţi tipele alea care intră într-un restaurant cu sacoşa de cumpărături în mână şi comandă cafea dar cu lapte degresat şi zaharină, apă dar să fie plată şi salată dar fără sosuri? Ei bine, am devenit una din tipele alea pe care lumea le clasifică drept piţipoance.

Chestia de mai sus am făcut-o eu azi la Magic Pizza, Hala Centrală. Cred că nu mai e nevoie să zic cum s-a uitat chelneriţa la mine mai ales când am scos din punguţă cartea Greutatea ideală. Metoda uşoară a lui Allen Carr (nu am terminat-o, revin cu detalii despre ea).

Dar ştiţi ce? Nu sunt o piţipoancă, deşi uneori mă îmbrac sau comport ca una, ci, mă preocupă greutatea mea şi felul în care arăt. Şi mi se pare şi normal, nu?

Şi mai ştiţi ce? Oamenii, când văd o femeie preocupată de greutate, urmând o dietă şi spunând că vrea să slăbească o clasifică repede piţipoancă obsedată să slăbească şi tot oamenii când văd o femeie mai plinuţă sau chiar grasă o clasifică repede vaca, mănâncă tot ce prinde până se face cât casa.  Oricum o dai nu e bine, deci mai bine fă exact aşa cm crezi tu şi ai grijă să-ţi fie ţie bine!

A.M.

 

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

3 thoughts on “Am devenit o piţipoancă!”

  1. putine persoane se gandesc inainte de a face o remarca. sunt persoane care au probleme de sanatate si au ajuns asa, nu din cauza lor ci a organismului de asa natura si a problemelor. asa ca…ganditi va de 2 ori inainte sa etichetati oamenii din jurul vostru

  2. @Rodi: subscriu la comentariul tau. As mai adauga ca sunt multe cauze medicale care provoaca ingrasarea/slabirea sau pur si simplu mostenirea genetica prin care ai o predispozitie la asa ceva.

Scrie un comentariu: