Aradul Meu sau, mai exact, al lu’ tata lor

După cum vă povesteam, am participat aseară la Aradul Meu, proiect realizat de tata lor, despre care v-am vorbit de atâtea ori încât s-ar putea spune că jumate din blogu’ meu îi despre Dani Mitre.

Şpicării, în ordine aleatorie:

Chinezu, acest blogăr iniţiativ, despre care am crezut că o să mă plictisească teribil. Vă zic, dacă ar scrie după cum vorbeşte, sunt convins că ar fi mult mai citit (lucru pe care i l-am comunicat şi la faţa locului).

Oana, această spi-oană virtuală, care a povestit despre bloage, cum şi de ce se fac, cum şi la ce te ajută, mă rog, multe chestii pe care le aveam în subconştient da’ nu-mi dădusem seama de ele pân’ acu’…

Adela Cristea, care ne-a vorbit despre cum autorităţile ne vor autişti şi dezbinaţi şi cum ar fi bine pentru noi să le zicem un fel de in ya’ face, mă! (lor, adică autorităţilor) şi să ne implicăm în voluntariat şi comunitate.

Gorgan, acest entertrainer punct tv, care ne-a comunicat un comunicat despre comunicare comunicativă. Glumesc bre, stai liniştit, am înţeles tot, mai puţin partea care a început cu bună ziua! şi s-a terminat cu vă mulţumesc! 😛

Raluca Moisi, care a ţinut un discurs motivaţional despre vicii, depăşirea lor şi progres; mărturisesc că am pierdut o parte din el (din discurs, zic), că-mi intrase fumu’ de la ţigară-n ochi şi mă usturau… 😀

Cristina Puţan sau TM, amândouă trec drept numele ei de familie, care ne-a împărtăşit despre viaţa ei de voluntar (şi a avut ce, că îl face de vreo zece ani – despre el, voluntariatu’, vorbesc) şi motivele pentru care se implică.

Călin Pascu, care într-o foarte lungă poveste ne-a spus că dacă tu crezi că poţi sau nu, sigur ai dreptate. Citat furat de el de la Henry Ford. Şi furat de mine de la el (Ponta, eşti mulţumit acu’, că ne plagiem între noi cu frenezie din cauza ta?). Oricum, io cred că avea dreptate. Sau nu…

Oana Barbu, fata roşie care se ocupă de echipa de rugby de la Timişoara. Atât. Glumesc, ea ne-a povestit despre cum a făcut un brand din aproape nimic, cu fonduri zero. True story!

Per ansamblu am auzit chestii faine, nu clasicele ştii că poţi, convinge-te că poţi, sigur că poţi de la nişte dubioşi ci poveşti reale, de la oameni reali, în urma cărora se vede ceva, aşa că mulţumesc Dani Mitre pentru invitaţie, sponsorilor pentru susţinere şi şpicărilor pentru prestaţie!

P.S. A scris şi Anca cea fără vanitate.

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

3 thoughts on “Aradul Meu sau, mai exact, al lu’ tata lor”

  1. Frumoasa initiativa si laudabila in acelasi timp. Sunt sigura ca ai ce invata de la oamenii care stiu ce si cum sa transmita din preaplinul lor!
    Felicitari !

Scrie un comentariu: