Când o să mor eu…

…se vor închide multe cutii cu amintiri, iar cutia mea va pleca pe fundul mării. Se vor strânge norii şi am să-i rog să se poarte frumos: să aducă lumină şi căldură, să aducă ploaie când e cazul şi să aducă zâmbete,dar nu în ultimul rând, să se vopsească uneori, că prea albi sunt nefericiţii.

Când o să mor eu, zâmbetul  o să dispară, iar mulţi or să uite. Ce? Nu ştiu, dar or să uite. Eu ştiu că nu o să simt nimic. Am să mai deschid o ultimă dată ochii şi apoi mă voi avânta în întuneric. Mie mi-e frică de întuneric, ştii ? Vreau să plec într-o lume cu multă lumină, într-o lume în care să mă îmbrac numai în alb. Nu pretind să fie Raiul. Nu cred că il merit. Am să păşesc printre cei ce nu mai sunt deja printre noi şi am să mă întreb ce-au păţit ei. Apoi mă voi uita spre Pământ şi am să mă întreb unde sunt toţi cei pe care i-am cunoscut. Poate că ii voi vedea. Poate că nu. Ştiu că totul se uită. Nimic nu e etern. Mi-aş dori să zbor ca Peter Pan şi mi-aş dori să cunosc faraonii Egiptului. Poate că atunci când o să mor eu, îi voi întâlni. Vreau să cunosc toate persoanele despre care mi s-a povestit, dar care s-au stins prea repede şi vreau să privesc mult: ore, zile, ani. Dar poate că după viaţă nu mai există timp. Şi-aşa mi se pare că timpul trece greu. D-apoi acolo…Măcar aici am ce număra: minutele. Poate că o să fiu rece şi nu o să pot atinge pe nimeni. Voi fi o fantomă. Da. Sigur voi fi o fantomă.

Dar ştii ce nu vreau? Nu vreau lacrimi. Vreau timp, dar nu timp de care am acum. Nu vreau să se ţină minte nimic. Vreau să se uite şi se va uita. Am să închid ochii. Nu-mi va zice nimeni vreodată ce culoare au. Când o să mor eu, voi avea ochi albi. Chiar aşa. Dar oare sunt pisici acolo unde mă duc eu ? În ultimul timp mi-e frică şi se pisici…Şi dacă nu sunt pisici, sigur sunt câini. Numai să nu fie rechini. Nu vreau să mor după ce voi fi murit deja. O singură dată e suficient.

Şi mă întreb: acolo unde plec eu, mai plouă? Pentru că fără ploaie nu vreau să plec nicăieri. Eu sunt ploaia şi nu vreau să plec de aici. Când o să mor eu, vor rămâne rândurile pe care le scriu acum şi vei rămâne tu. Da. Tu vei trăi mai mult ca mine. Te-ai uitat în palma ta stângă? Cât de mare e linia vieţii? Dar eu nu cred în din astea…

Când o să mor eu…

…nu vor exista lacrimi şi nici clopote plângând