Cine sunt eu?
Eu sunt un nimeni despre care lumea probabil a auzit sau nu a auzit şi pe care nu-l va cunoaşte mai mult ca sigur niciodată. Sunt acel puşti care n-a făcut nimic interesant în viaţa lui şi în care se pot găsi calităţi în aceleaşi cantităţi cu defectele. Acelaşi om care îmbină cuvinte ciudate şi pare interesant printr-un vocabular elevat care deţine câteodată accente moldoveneşti sau care se bâlbâie în cuvinte. Sunt un nimeni deschis şi închis.
Sunt cel care a făcut un liceu de renume şi care a decis să-şi joace viitorul la loterie bazându-se pe lucruri elementare. Cel care joacă fotbal deşi nu are habar, care aleargă fără să facă atletism, care face politică fără să intre în partide, care foloseşte expresii pe care ştie că le cunosc toţi dar nu le folosesc din limita bunului simţ deşi le gândesc mereu. Cel mai măreţ lucru pe care l-am făcut vreodată a fost să exist şi probabil acesta va rămâne apogeul unei cariere pe care nici Sfântul Petru nu o ştie.
Sunt puricele de pe un câine. Sunt român. Sunt băcăuan. Sunt aproape de studenţie. Sunt amic, frate, fiu. Sunt puştiul normal de toate zilele care reprezinta unu pe şase miliarde din populaţia planetei. Nu voi deveni niciodată preşedintele Statelor Unite. Cel care poate să răspundă la întrebarea “cine sunt eu?”, tocmai pentru că nu sunt prea multe în acelaşi timp. Cer favoruri fără să le returnez şi profit la maxim de cei pe care-i cunosc şi care au funcţii. Nu cunosc vedete iar vedetele nu mă cunosc pe mine. Sunt atât de faimos încât dau noroc cu mine când mă văd în oglindă iar în rest sunt anonim.
Am fumat, am băut, nu m-am drogat. Ştiu să mă informez, dar nu ştiu despre ce anume să o fac şi nu ştiu cu cine să votez. Creez impresii şi fac comentarii subite la persoane ştiute şi neştiute. Nu am considerente sau antecedente penale şi nu regret că nu sunt atât de popular cum sunt cei din jurul meu. Am permis, certificat şi diplome care nu înseamnă nimic dar cu care mă laudă unii din când în când fără a şti măcar ce înseamnă. Sunt nimic.
Câţi dintre voi, capabili să scrieţi articole, să ţineţi bloguri şi să vă lăudaţi cât sunteţi de ”tari” – puteţi răspunde la cea mai simplă întrebare. Sau ceilalţi, care citiţi din anonimat şi nu vă lăsaţi impresii şi nu vă lăsaţi identiatea să fie divulgată – sunteţi morţi sau nu vă cunoaşteţi? Leapşa dacă vreţi. Cine sunt eu? Cristi Juverdeanu
Friday,10 July, 2009 1:49 am Etichete: altceva, ceva, cine sunt eu, cineva, cristi juverdeanu, filosofie, intrebare filosofica, nimeni, nimeni si nimic, nimic, oare, pe unde, referat filosofic Scris în: Uncategorized 13 comentarii
iroseli prin facebook:
mala (5)
dani (a.k.a micutu) (3)
gaby (3)
aghiuta (1)
Anca (1)
Carmen (1)
catalin (1)
Cosmin MP (1)
D.M. (1)
Ionut (1)
13 comentarii
Cine sunt eu? Arthur – bunatatea si perfectiunea umana. Florin Rusanu – un consumator fidel, caruia ii place frumosul si sa spuna lucurilor pe nume.
@Florin : Intr-o astfel de situatie, majoritatea raspunde ca “zice lucrurilor pe nume”.
Eu stiu cine esti tu.
traiasca ursinschi, ea impreuna cu ideile ei
)
@Deea – Mersi ca mi-ai amintit de eseul ala din clasa a… 9-a. Dupa eseul ala, ea dedusese ca sunt “un copil mediocru, care ma voi chinui sa iau macar un 7 la romana” (Mi-a citit din agenda).
,,Sunt puştiul normal” am avut dreptate:>
@Steph – Ai trei… ochi?
Da in contextul asta n’am zis k eu is aia anormala:)))si totusi nu partea fizica e anormala:))) aia mintala da totusi nu inseamna ca trebuie sa ma trimiti la spitalu’ 9 sectia agitati:)))
ce plicticos esti, tata
@Greta- In lumea mea termenul plicticos e ceva pozitiv.
esti un baiat destept, care merita sa ajunga sus si imi pare bine ca te am cunoscut aseara. a fost super
daca ma uit la mine si daca ma uit la tine nu as putea niciodata sa gasesc raspunsul la intrebarea asta. Intrebarea normala ar fi “Cine m-a facut?”, ca sa stiu apoi de la Acela “cine sunt eu?”. Desi diferenta dintre fiinte umane si lucruri sunt net superioare, ar fi ca in cazul in care o masina s-ar intreba pe sine “cine este”, ignoranad pe cel ce a facut-o pentru scopul pt care a fost facuta, in parametrii si legile fizice care ii determina existenta. Intrebarea nu e “cine sunt eu?” (asta daca vreau intr-adevar un raspuns valid, obiectiv), ci “cine e El?”. si daca tot esti un “talent”, cu siguranta iti dai seama la cine ma refer. ai groja de tine. cu respect. geo
Iroseşti, deci exişti