Concluzia: România e plină de oameni proşti

Asta e de încercat pentru toată lumea şi promit că nu vă înşel. Nu zic acum să vă apucaţi să jigniţi lumea pe stradă după ce terminaţi de citit acest articol dar totuşi, fiţi un pic atenţi să vedeţi cam în ce situaţie ne aflăm ca oameni.

Păi ieşi pe stradă şi eşti curios dacă unu care trece pe lângă tine e deştept sau e tâmpit la cap. Mergi aşa frumos şi te întrebi şi tu: “Dom’le, cam cât de prost e ăsta care traversează strada?”. Şi ce faci? Ca orice curios te duci la el şi îl întrebi: “Auzi, nu te supăra, eşti deştept?”. Se uită la tine urât, se umflă în pene şi când îţi frige două palme după creştet de sufletul lui Avram Iancu, te apuci să dansezi ca titirezul pe asfalt. Iar la urmă îţi lasă o remarcă de genul: “Deşteaptă-i mă-ta bă”. Acum ce concluzie să iei, o fi prostan sau o fi geniu. Totuşi ţi-a lăudat mama specimenul humanoid maternal în aşa fel încât el n-ar părea să fie la fel. Deci e prost.

Te duci la un amic, ţi se pare cam deştept aşa după cum vorbeşti cu el şi eşti aşa curios din fire. Te mănâncă limba să afli şi îl întrebi: “Te crezi deştept?”. Se uită la tine şi începe să se ridice să facă scheme: “Ai noroc că suntem prieteni, că îţi arătam eu cât de deştept mă cred”. Implicit de duce cu gândul la ăla de mai devreme. Apoi ce-ar fi să-i zici: “Înţeleg, eşti prost!”. Adică e un adevăr şi nu îl contrazici cu nimic.

Este cineva care are curaj totuşi să îmi zică: “Salut, mă numesc … şi sunt deştept.” Nu, că a fi deştept în România înseamnă a fi lipsit de bun simţ şi te poţi trezi cu ceva înjurături şi vreo 2-3 pumni în sfeclă. E darul de a trăi în România celor care nu sunt deştepţi.