Cu mistrie de Europa

Purtam ieri o discuţie serioasă cu un amic de-al meu despre sloganurile alea noi, de europarlamentare. Adică pe ce promisiuni şi pe ce convingeri vor ăştia să fie aleşi să reprezinte una dintre cele mai mari ţări europene? Şi avem următoarele tentative:

“Alege bine” – În primul rând nu suntem chiori, putem pune ştampila unde trebuie. În al doilea rând cărui segment de populaţie se adreseaza? Căci nu putem spune ca mi se adresează mie, eu habar nu am cine sunt ăştia pe care ar trebui să-i aleg bine. Sincer, nu am nici cea mai vaga idee. Şi apoi – cred că o fi un fel de conspiraţie – votul trebuie sa fie secret, însă nu te-acuză nimeni dacă te duci în curtea şcolii în ziua alegerilor şi urezi la oameni să aleagă bine. Bună strategie.

“Bani europeni, bani pentru români” – Ăsta e bun. Asigură multe voturi. Dar te face de rahat în Europa. Adică ajunge “ăl mai iubit dintre pământeni” acolo şi e mândru de el. Îl întreabă cineva: “cu ce slogan ai ajuns aici?”. El răspunde şi deja râde juma’ de Europă de noi că suntem vai de capul nostru. Şi zâmbesc pe afişe de parcă ne-ar face o favoare – dar până la urmă şi ei sunt tot români.

“La bine şi la greu” – Încă mai încer să-mi dau seama ce e cu sloganul ăsta. Chiar nu cred eu că dacă-mi merge mie rău vine Ileana la mine să-mi ungă roţile de la căruţă. În plus, care bine? Adică sloganul ar fi el cum ar fi, dar la care bine se referă? Nu ştiu cât de bine mi-ar merge mie ca să-l ştiu pe ăla stând la căldură în Parlament, se umflă de bani şi-i dă bine la CV.

Tot noi stăm şi ne întrebăm: “Dacă ăştia abia freacă menta în România, ce mistria mea caută în Europa?”