Dilema zilei: lipsa sancţiunilor din legi

Ţin minte un paradox mişto dintr-o lege cu care lucram zilnic pe vremea când eram tânăr justiţiar; o lege care spunea că eşti obligat să porţi actul de identitate la tine şi să-l prezinţi persoanelor investite cu exerciţiul autorităţilor publice, care ţi-l cer.

Paradoxul era că legea respectivă nu reglementa o sancţiune decât pentru refuzul de a te legitima, nu şi pentru nerespectarea obligaţiei de a purta mereu buletinu’ asupra-ţi. Aşa că cei care n-aveau chef să se legitimeze decretau simplu nu-l am la mine şi aia era.

Sau, dacă săvârşise o faptă atât de gravă încât să-i dai amendă, da’ nu atât de gravă încât să-l reţii, îl rugai să-ţi spună numele. Şi el îţi spunea numele şi adresa unui prieten/vecin/cunoscut sau un nume la întâmplare (plus explicaţia că s-a mutat ieri şi nu ştie adresa) şi dădeai amendă unuia care n-avea nici o treabă. Aşa era (poate încă este) procedura.

Mai mult, un fost coleg de servici a primit odată o amendă de circulaţie  luată pe undeva prin Gorj. După ample săpături a descoperit că amenda o luase alt coleg de-al nostru, care dăduse numele lui; coleg no. 2 care nici măcar nu avea permis. S-au înţeles, s-a plătit amenda şi aia e, nimeni nu are nici o problemă că un gog fără permis a condus.

Toate legile care reglementază activitatea aparatului administrativ de stat sunt foarte clare în privinţa obligaţiilor: statul/guvernul/prefectul/primarul/whatever este obligat să asigure/finanţeze/achiziţioneze/etc. Puţine din ele însă au prevăzute şi sancţiuni pentru nerespectarea reglementărilor.

Legea privind protejarea clădirilor isotrice. Un şir lung de reglementări încheiat de un şir foarte scurt de sancţiuni. Printre care nu se regăseşte şi neglijenţa, aşa că cei care au nevoie de terenul de sub o clădire istorică nu au decât să o lase să se dărâme pe considerentu’ nu sunt bani de renovare şi cam aici se încheie discuţia.

Serios, sunt probabil mii de articole prin legi, a căror nerespectare nu duce la nimic, pentru că nu sunt prevăzute sancţiuni niciunde: nici în legi, nici în regulamente de aplicare, nici în ordine sau alte acte normative.

foto: itmarad.ro

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

5 thoughts on “Dilema zilei: lipsa sancţiunilor din legi”

  1. In privinta cladirilor istorice, stiu ca exista obligativitatea ta ca proprietar ca sa le renovezi. Administratia locala, in raza careia se afla respectiva cladire poate s-o refaca iar proprietarul, daca nu are bani in momentul acela, ii poate returna in zece ani. S-ar putea si sa ma insel.
    Caz concret: str. Republicii din Oradea cuprinde in marea majoritatea cladiri cu virsta seculara dar arata impecabil. Proprietarii au fost obligati ca sa le refaca/intretina/conserve…nu stiu cum s-a realizat asta la modul concret dar s-a facut. In schimb e jale daca intri prin gangurile din spate.

  2. Mă îndoiesc că statul ar putea investi în clădiri private. Au fost alocate fonduri europene pentru renovarea clădirilor istorice, poate un proiect comun… Şi statul nu poate obliga proprietarul decât să nu o deterioreze intenţionat.

  3. In iunie, Basescu a promulgat legea prin care detinatorii cladirilor respective vor suporta pe cheltuiala proprie refacerea fatadelor. Guvernul inlesneste doar accesarea creditelor bancare, cu garantie guvernamentala si cu dobanda subventionata. Cica si la Cluj s-a practicat cofinantarea cheltuielilor la refacerea fatadelor cladirilor istorice.

  4. Nu înţalegi. Legea prevede acest lucru, da’ nu prevede sancţiuni. Şi dacă nu vrea s-o refacă nu ai ce-i face.

Scrie un comentariu: