Discuţie cu apa

Te cunosc.

Ştiu ce ascunde sufletul tău. Credeai că te poţi ascunde ?

Mrejele undelor de apă îmi mărturisesc tot.

Credeai că nu mai există iubire altfel ?

Ei bine…iată că există.

“Ţi-am răvăşit cuvintele şi le-am pus în ordine la loc, de teamă să nu pierd ceva din tine. Ţi-am aprins văpaia sufletului şi ţi-am deschis drumul spre viaţă. Care a fost primul cuvânt pe care l-ai rostit vreodată ? ”

“Apă.”

“Te-ai descoperit pe tine prin mine. Ţi-ai aşternut gândurile de-a lungul timpului în adâncul apei mele. Când erai fericită, eu îţi zâmbeam, strălucind în lumina soarelui. Când erai tristă, mă supăram şi eu şi valuri învolburate ajungeau la mal. Dorind să te îmbrăţişez, ţi-am trimis picuri de ploaie. Cum te simţeai atunci ?”

“Ca şi cum eram una cu apa, ca şi cum stropii de apă erau îmbrăţişarea de care aveam nevoie. Şi picurii făceau să mă treacă fiori în întreg corpul şi sufletul. Mâinile mele dezgolite simţeau atingerea ta vibrantă, dragă apă. Şi atunci cum aş putea descrie iubirea altfel decât prin tine ?”

“Şi cum e viaţa la Iaşi ? Te-ai mutat. Ai crescut şi ai plecat să studiezi acolo. Nu mă uiţi, oare ?”

“Cum aş putea face una ca asta ? Mi-eşti confidentă. Zâmbesc. Unii irosesc apa de la robinet şi o desconsideră. Eu deschid robinetul şi îmi amintesc de toate momentele împreună: de cum te-am descoperit prima dată, când am vrut un pahar de apă. Dar am spart paharul şi tu te-ai împrăştiat în jurul meu. Atunci am vrut să plâng. Şi tot atunci am ştiut că o să iubesc mereu apa : adică pe tine. Apoi te-am descoperit în lacul de lângă casa mea, unde am petrecut multe ore, povestindu-ţi despre toate şi toţi. Acum că nu mai am locul meu, unde eram numai cu tine, te regăsesc în alte forme, dar nici gând să te uit, căci eşti prima mea iubire.”

“Şi ce e timpul ? Căci timpul mă face să fiu tristă. Oftez şi apa mea se tulbură. Tot mai mult oamenii îmi pătează existenţa, mă consideră locul de aruncat gunoiul şi îşi spală chiar hainele în mine, făcându-mă să nu-mi păstrez puritatea. Ajută-mă, căci tu mă iubeşti, ştiu eu. ”

“Sentimentele mele pentru tine mă fac să-i displac pe toţi cei care îţi întinează existenţa. Lupt pentru tine. Am strâns un grup de oameni cu suflet şi minte şi am început o luptă pentru tine. Se numeşte *Nu poluăm, ci iubim apa!*. Împărtăşim tuturor dorinţa noastră de a te menţine limpede şi curată, pură şi fericită.”

“Eu ştiu că nu mulţi înţeleg ce şi cine sunt eu. Dar te-am găsit pe tine şi ştiu că tu mă cunoşti, mă înţelegi şi ştii cât de important e să trăieşti cu apa în suflet.”

“Un om poate trăi fără mâncare, dar fără apă nu. Dacă nu o preţuim, dacă nu o iubim şi o înţelegem, nu putem trăi frumos. Dacă ar fi să le spun ceva tuturor oamenilor, le-aş transmite că apa e parte din noi, din fiecare. ”

“Aşa cum oamenii trăiesc o viaţă, aşa şi eu, apa, trăiesc o eternitate prin voi toţi. De voi depinde dacă eu iubesc, simt, respir, toate prin faptele voastre.”

Unii iubesc o clipă. Alţii se iubesc pe sine, iar unii iubesc persoane. Eu iubesc apa. O simt tremurând, o simt existând. Precum sângele curge prin vene, apa curge mereu, mereu oferindu-ne viaţă.

Iubesc. Se iubeşte.

Tu, dragă cititorule, iubeşti.

Vântul, apa, timpul, sufletul. Toate sunt parte din viaţa ta. Pentru a exista, ai nevoie de tot ce te înconjoară. Stă în mâinile tale întreaga natură.

Preţuieşte-o !