Doctorul ieşean, programarea şi pacientul

Anunţ :

“Întrucât timpul dumneavoastră este foarte preţios şi sănătatea foarte importantă, dorim să reducem cât mai mult timpul de aşteptare la consultaţii, în condiţiile menţinerii calităţii actului medical. Pentru programări, sunaţi la numărul xxxxxxxxx.”

Aşa scrie pe uşa unui doctor din Iaşi. Ca un pacient bun ce eşti, faci programare, după cum este specificat în anunţ. Aşadar eşti chemat la ora 8 dimineaţa pentru un consult. Ajungi la clinică la ora 7.55 şi te gândeşti că nu va dura mult, dar te întâlneşti cu asistenta, o namilă de om, despre care ştii sigur că nu duce lipsă de alimente. Cu o faţă acră, sictirită, de dimineaţă, îţi spune să aştepti, pentru că domnul doctor nu a sosit încă. Aşa că te aşezi, dacă ai unde, pentru că e plin de vârstnici care erau deja acolo când ajunseseşi tu, şi inspiri aerul de spital, proaspăt şi parfumat cu tot felul de esenţe.

Ora 08:05 – bătrânii încep să socializeze. Ce internet, ce scrisori, ce parc? La spital, tată! În dreapta ta : o doamnă şi un domn. Bătrânul începe să se laude, nu să se vaite, că are diabet şi probleme cu prostata, că pensia e mică şi se descurcă greu, etc, etc, etc. Bineînţeles, curiozitatea românească o mişcă pe tanti şi îşi întreabă partenerul de discuţie ce pensie are. Te-ai gândi că are vreo 300 de lei, săracul şi abia are bani de întreţinere, gaz, curent, mâncare şi pastile, dar răspunsul vine alene: “Ei…1400 de lei (câteva momente de tăcere) şi soţia mai are încă 750 de lei. Bine..că mai avem şi o casă la Dobrovăţ, cu nişte pământ, unde mai punem cartofi, ceapă”. De precizat că domnul a ieşit la pensie în 1987, a avut salar 3500 de lei şi acum pune bani la bancă. Probabil pentru îngropăciune. Şi să nu uit..voia să intre primul la doctor, ca să meargă fuga-fuguţa să îşi plătească impozitele.

08:25- Acum să ne îndreptăm atenţia asupra altei vârstnice care soseşte agale şi întreabă asistenta dacă domnul doctor este. Acelaşi răspuns ca mai devreme, doar că se mai adaugă, pe acelaşi ton dulce : “Oricum o să vă luăm, după ce terminăm cu toţi care au venit înainte dumneavoastră”. Asistenta intră în cabinet şi doamna se întoarce, zicând: “Pandiţi. Toţi îs nişte pandiţi. Îi şi ea o asistentă şi se crede mare..Vrea numai ciocolăţi şi flori şi bani.” De precizat că aceste cuvinte se adresau unei alte doamne, care aştepta pe scaun, cu flori în mână. Vârstnica revoltată continuă: “Amu toţi îs pandiţi. Aveam înainte o doctoriţă care venea acasă şi îmi aducea şi mâncare şi tot.” Presupun că doamna doreşte ca doctorul să îi facă şi curat în casă, să o vopsească şi să îi facă şi piaţa.

08:40- D0amna doctor e acasă. Se machiază, că tocmai s-a trezit de 20 de minute.

08:45- Te ridici să te dezmorţeşti şi citeşti toate chestiile alea lipite pe pereţi, cu scoci: “Gratuit, în data de 29 martie 2010 în cadrul dispensarului se face analiza pentru PSA. Un control al prostatei e la fel de simplu ca verificarea uleiului de la maşină”. Dar ce anunţuri metaforice şi pline de comparaţii!

08:50- Citeşti preţurile afişate pe uşă:

Adeverinţă medicală-10 lei

Adeverinţă medicală educaţie fizică-5 lei

Aviz epidemiologic a) fără vaccinare-3 lei b) cu vaccinare-5 lei

Consultaţie la domiciliu în afara programului de lucru-50 de lei

Consultaţie persoane neasigurate-30 de lei

Fişă auto-10 lei

Adeverinţă pentru viza de şedere-30 de lei

Adeverinţă pentru muncă sau studii în străinătate-30 de lei

Certificat prenupţial-30 de lei

Anchetă socială-5 lei

Pansamente-10 lei

Scump. Scump, dom’le. Dincolo era mai ieftin. 10 lei pentru pansamente? Cam cât pansament se foloseşte la un pacient? 10 kilometri? 5 lei pentru o anchetă socială. Pentru ce dai 5 lei? Cine face ancheta socială? Şi mai ales, cine cere să fie făcută o anchetă socială? Cel mai frumos tarif mi se pare cel pentru consultaţia la domiciliu, în afara orelor de program, care e de 50 de lei. Păi doctorul ăla merge cu taxiul acasă, mănâncă o pizza şi are bani şi de-un pachet de ţigări. Dacă are patru pacienţi aşa pe zi, păi deja are bani de plecat în Grecia.

09:05- Ajunge doctorul. Probabil acum avea el programare să ajungă la servici. Ce contează că tu aştepţi de o oră şi ceva? Ai altceva mai bun de făcut?

09:10-Intri în cabinet. Te gâdilă un pic, te întreabă o tâmpenie şi două prostii, după care e posibil să auzi: “Ei, sincer, nu ştiu ce ai, dar du-te şi fă analizele. Dar nu poţi face la clinica noastră, că nu avem fonduri. Du-te la cabinetul x de pe strada y, dar nu ştiu sigur nici dacă acolo au fonduri.”

09:20- Ai petrecut 10 minute în cabinet, 10 minute pentru care ai aşteptat mai bine de o oră. Ei, eşti sănătos?