Eurovision. O naţiune – două şanse.

Ia pixul în mână, treci cu ochii peste o hartă şi notează-ţi bine undeva, ca peste câţiva ani nepoţii tăi să ştie ce înseamnă Moldova pentru România. Deschide televizorul şi ascultă 36 de piese. Priveşte cu atenţie, ia pixul din nou şi notează-ţi câte-s româneşti. Dacă nu ştii să numeri, citeşte, ca-ţi voi zice eu: una, iar aia e din Moldova.

Deschide fereastra şi ascultă. În jurul tău ce limba se vorbeşte? În mod categoric nu rusa, nici engleza. A, nu auzi. Dar în mintea ta în ce limba gândeşti? Presupun ca nu germana sau portugheza. Treci înapoi la televizor şi ascultă cum prin versuri de rezonanţă mondială se strecoară cuvinte româneşti şi curg versuri la rând în limba unei naţiuni.

Şi, dacă încă mai ai dubii şi nu înţelegi despre ce e vorba, ia-ţi o ţuică, toarn-o într-o cană mare, dă-o peste cap. Derulează caseta şi mai ascultă o dată: În Rusia nu se discută româneşte şi nu se dansează moldoveneşte.