Gerul și vecinii

Dumnezeule doamne, sufletul meu, cruce de aur, când se termină gerul ăsta? De fiecare dată când merg până la magazin îmi jur că nu mai ies din casă până nu se topește zăpada. Și cred că nici nu aș ieși dacă nu aș fi nevoită să mănânc. Cei care ați vrut zăpadă, cum vă place iarna acum?

Când mă uit pe geam și văd atâta zăpadă îmi vine să plâng ca un copil. Gerul ăsta mă ține în casă și astfel sunt nevoită să conviețuiesc cu obiceiurile popii de-alături care, dacă nu cântă chestii bisericești, înjură la meci și simte nevoia să dea tv-ul atât de tare încât aud scorul și nu vreau să aud scorul.

Duce o viață destul de liniștită popa cu excepția certurilor de la 7 dimineață când preoteasa iese din casă trântind ușa și țipând Nenorocitule!. Se pare că oamenii lui Dumnezeu se ceartă ca oamenii normali. Mă întreb dacă o înșeală de țipă așa la el. Sau poate s-a săturat și ea de cântările lui.

Nu-mi închipui cum poți cânta până la 3 dimineața ca apoi, să te trezești la 7 să te cerți cu nevasta și după ce pleacă ea să te uiți la filme românești.

Slavă domnului că nu mai am pereți falși că dacă se aude așa prin pereți normali, nu vreau să știu cum i-aș fi auzit prin pereți de rigips.

Mă întreb Popa ăsta n-are și el parohie?

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

2 thoughts on “Gerul și vecinii”

Scrie un comentariu: