Introspecție

Am în jurul meu o casă. Eu am construit-o dar,nu cred că sunt un arhitect prea bun pentru că nu i-am făcut ușă și nici ferestre și acum nu mai pot ieși. Mă gândesc să-i sparg un zid, dar am fost suficient de isteață (sau nu) încât să le construiesc astfel încât să nu poată fi sparte.

Aseară m-am luat de un om și i-am spus niște lucruri oribile doar de dragul de a mă lua de cineva. Acum nu o să-l mai pot privi în ochi și nici nu cred că voi avea ocazia. Dar,nu asta e problema. Problema e că nu e prima oară când fac asta.

Am devenit prea arogantă, prea rea, prea agresivă și prea cinică. Nu pot trece prin viață așa și în niciun caz nu pot trece prin viață rănind oamenii din jur cu fiecare ocazie pe care o am.

Azi mă întorc în trecut. Azi îmi refac pașii. Azi am de gând să recuperez ce am pierdut.

Am o problemă. Recunosc. Ăsta e primul pas, nu? Al doilea pas…altă dată. Not ready yet.

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

2 thoughts on “Introspecție”

  1. Prea multa sensibilitate, ti-am mai spus. :)) Prea multa sensibilitate, prea ușor de rănit, si sufletul se înconjoară cu garduri de sarma ghimpata… Tu ai pus sarma, tu ai sa o scoți…

Scrie un comentariu: