Minţi sau spui pe bune?

Minţi, normal! Asta îi un fel de leapşă-neleapşă de la Vienela, care a preluat-o de nu-ştiu-unde, mă rog; subiect interesant, zic. Ş-amu vă explic de ce să minţi.

1. Eram cu o gagică de vreo mult timp, când, pe neplanificate (cel puţin din partea mea), aproape că ne-am mutat împreună. Adică eram în momentu’ ăla în care a început să stea mai mult la mine decât la ea.

Şi se gândeşte ea într-o zi să mă surprindă plăcut. Ia o reţetă de pe un site de gumă şi îmi face spaghete. Între noi fie vorba, mie îmi plac pastele precum la măgar fuga, făcând referire la pastele gătite bine; însă gătitu’ chiar nu era punctu’ ei forte. Deci m-am ales cu o oală de spaghete care, pe lângă faptu’ că aveau gust de căcat (nici chiar), se lipeau de dantură precum aluatu’.

Aşa că m-am eschivat elegant, că nu mi-e foame acum, mănânc mai târziu, până am aplicat procedeu’ de amorţire a papilelor gustative (care implică băutul a cel puţin un qintal de bere). După care, de-al dracu’, am mâncat toate spaghetele îndoite cu bere, să scap de ele. Au urmat două zile de sieste lungi pe tron, pentru că probabil se lipeau la fel de bine şi pe intestine. Ulterior am scăpat razant de vreo două ori, convingând-o cu greu să numi mai facă spaghete din alea care ţi-or plăcut aşa mult, că le-ai mâncat pe toate odată.

2. Eram la un futing chef; adică un chef din ăla unde fetele şi băieţii se adună (cu scopul nedeclarat) să asculte muzică, să bea şi să se fută. De acolo am ajuns într-o cameră întunecoasă cu o gagică mai puţin întunecoasă, care, după ce ne-am tăvălit puţin, îmi spune că la ea e lună plină, da’ că se pricepe şi la alte chestii, să nu mă lase cu bilele umflate.

Ok, muia de dar nu se caută la dinţi, îmi spun eu şi o invit pe fată să facă treabă. A urmat o chestie pe care n-am putut s-o înţeleg vreodată: o combinaţie de zgâriat-cu-dinţii plus supt-ca-pe-acadea plus palme-cu-limba-pe-organu’-gol. Am închis ochii şi am făcut un efort intelectual uriaş (să-mi amintesc cele mai vise erotice şi filme porno pe care le aveam stocate) încât cred că mi-am indus singur orgasmu’.

După care mă întreabă cum o fost? Ce să-i fi zis, că atât de oribil încât mi-l voi aminti peste ani ca cel mai naşpa sex oral ever?

3. Mă întâlnesc într-o zi cu un vechi prieten, plecat de mult timp prin ţările calde. Ne îmbrăţişăm şi ne ţucăm platonic, după care uităm instantaneu cu ce trebi eram prin oraş şi mergem la o bere. Venise acasă de vreo săptămână, în concediu şi avea de gând să mai stea ceva timp.

Şi cum se întâmplă la orice discuţie de masculi la bere, ajungem la femei. Îmi povesteşte că de vreo trei-patru zile fute o gagică bună tare, care o suge ca o campioană şi mai şi urlă-n gura mare că-i place, în timp ce face chestiile ăstea. Deşi nu eram neapărat curios, mi-a arătat şi neşte poze pe telefon, cu fata, în timp ce presta.

O cunoşti? mă întreabă el. Nu! zic io scurt şi schimb rapid subiectu’. N-o cunoşteam decât de vreo câţiva ani şi era logodnica unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. 😛

No, cum să spui adevăru’?

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

4 thoughts on “Minţi sau spui pe bune?”

  1. Ioiiiiii…. Prietenii lu’ Rusanuuuu… care sunteti doar la stadiul de logodna, e timpul sa va puneti intrebari! Daca deja n-o faceti! :))

  2. :)) Nu stiu de ce am o presimtire ca e de data ceva mai recenta….Dar, prietenii lui Florin, mai ales cei logoditi, n-au de unde sa stie cind a fost…acum sau…Intrebari isi vor pune. Sunt rea si mai si scobesc cu cutitul in rana… :))

Scrie un comentariu: