Multe

Băi, în ultima vreme nu prea mai prind timpu’ şi dispoziţia să scriu p-aici, da’ ştiţi poezia, nu vă datorez nimic, nu-mi datoraţi nimic, aşa că ‘la gară!’ Bun, nu asta voiam să zic, era cu altceva articolu’…a da, era cu mai multe (aici o să pun link do-follow la articolu’ ăsta, să fac un fel de buclă infinită, om vedea ce iese).

Da mă’!, era cu Haleapa. Mă’, cum a reuşit fătuca asta să înflorească naţionalismu’ şi mândria românească în pepturile de români verzi, ceva de speriat. Ieri  râdeam tare de Cristi Ghingheş, cum se simţea el mândru că e român, că şi Haleapa e română. Şi deci, prin asociere, dacă fătuca aia are performanţe calumea, putem spune că şi noi suntem calumi, că ne intersectăm cu ea în…fix, niciunde. Da’ important e că suntem un popor de calumi.

Tot el explica doct prin blogu’ lui de la Adevărul că lozinca ‘Mândru că sunt român’ a comuniştilor de rit nou, citez ‘a venit ca o gură de aer pentru noi, ca naţiune’. O fi venit, nu zic nu, doar că mie mi se părea îmbâcsit rău aeru’. Adică, mă’ Cristi, o parte din băieţii ăia veseli cu care te pupi tu pe la congrese şi sărbători ale recoltelor de voturi sunt tocmai nasoii ăia din cauza cărora mare parte din români nu mai sunt mândri că sunt români.

Mai aveam? Mai aveam. Cu motivaţionale. Îmi plac şedinţele ăstea motivaţionale la maxim. Zău, dacă nu participam la câteva motivaţionale la vremea mea, îmi ratam viaţa grav. Grav di tăt! Lăsând caterinca la o parte, motivaţionalele sunt bune. Sunt bune, pentru că îţi dai seama câţi proşti n-au nici o ţintă în viaţă, că numa’ ăia merg să se uite în gura unor oameni de (semi)succes, cu speranţa că or ‘fura’ şi ei o reţetă a succesului, de la ăştia cărora le prisoseşte.

Băi, nasol! Nu există o reţetă a succesului! Pi bune coaie/ţâţe! Nu, succesul nu e o chestie care se învaţă, ci se obţine. Culmea, tre’ să înveţi să faci cu totul alte chestii şi să munceşti, pentru a avea succes. Dacă stai o juma’ de oră citind raduefpoptămaşi pe feisbuc, apoi îţi spui ‘gata, acu’ mă ridic şi o să schimb…stai, să termin flaconu’ de bere’, peste ani vei face exact acelaşi lucru. În viaţă te pot motiva cu adevărat doo lucruri: tu sau nievasta, dacă-i unguroaie…

Mai am, cu asumarea unor etichete pompoase de către unii iluştri anonimi. Adică, dacă dai cu picioru-n lobdă nu eşti automat folbalist, nici pe-aproape măcar. Cum nu pot io spune că sunt zidar după ce-am spoit vreo doi pereţi cu tencuială. Sau pot, că nu mă opreşte nimeni, doar că mă contrazice realitatea. Căcat, mă-ncurc io în realităţi? Sunt constructor, bă’, care ai ceva de construit/renovat?

De ce există poptămaşi şi raduefi? Oamenii ăştia care au succesuri nebănuite cu zero talent au de fapt un singur talent: au darul de a spune nimic în multe cuvinte. De multe ori frumoase, pompoase. Dar, dacă analizezi critic un text din ăsta, îţi dai repede seama că e zero substanţă. Nimic ascuns acolo, între slove. Şi tocmai d-asta au ăştia succes bă’, pentru că sunt uşor de digerat! E uşor să înţelegi nimic, o poate face tot prostu’…şi cum mama proştilor e mereu gravidă…înţelegeţi voi.

Mai am, da’ vă mai zic şi altă dată!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

One thought on “Multe”

Scrie un comentariu: