Nu uita să iei curba!

Într-o şedinţă pe care am ţinut-o la o bere cu gaşca de alcoolişti, am hotărât cu unanimitate de voturi că avem nevoie de o maşină. Da’ noi ne permiteam doar o Dacie.

Mă rog, motivele erau multe, în special ăla că ne săturasem să mergem pe jos de la un birt la altu, plus că pe vremea aia participam împreună la foarte multe party-uri de hipsteri, la care dădeam din cap plini de înţeles pe o muzică fără cap şi fără coadă. Şi party-urile erau departe şi drumurile scumpe.

Aşa că am făcut o chetă şi am cumpărat rabla de Dacie a tatălui unui prieten; o rablă atât de senilă încât după ce am udat-o cu bere n-am mai spălat-o că ne era frică să nu dăm jos toată vopseaua de pe ea. Da’ important era că mergea motoru’, avea patru roţi şi o pompă de umflat; strictu’ necesar pentru a merge cu ea pe drum, în condiţiile în care bătea vântu’ din spate.

Amu’ să nu credeţi că nu eram foarte mândrii de ea, bă!, ce dreaq, era prima noastră maşină. Şi tocmai luase un prieten permisu’, deci aveam tot ce ne trebuia.

Şi se ţinea pă vremea aia la Petroşani DePeVale Party, un fel de variantă mai ieftină de TmBase. Şi noi nu puteam lipsi, că unde era loc de hipstăreală (numa’ nu ştiam noi că-i zice aşa), hop şi noi! Mai ales că acu’ nu mai era necesar să ne jecmănească taximetriştii, băgam benzină şi aia era!

Şi merem noi la bumţi bumţi, ne piţiponcim, ne distrăm , ne îmbetăm etc; ca un sfat personal, să ştiţi că: dacă aveţi peste 1,80, o gagică aproape la fel de înaltă, un break puşcat şi cinşpe litri de bere la bord, un futai în maşină înseamnă mai mult chin, decât plăcere.

Ei şi după toate astea o venit şi vremea să ne luăm picioarele roţile la spinare. Rupţi de morţi, mai puţin şoferu’ care nu pusese picătură de alcool în gură; el era doar rupt de obosit. Noi, puşi pe party în continuare. Cânta muzica la maxim (deşi mi-e greu să-mi amintesc cum, că parcă nu avea mp3 coDaciunea), noi urlam şi săream în ea de hurduca toată pe drum.

Şi cum ne deplasam noi aşa fain cu viteză de croazieră, odată am simţit că se schimbă forţa gravitaţională şi mă trage spre parbriz, de unde am auzit şi-un poc asurzitor; ocazie cu care ne-am adunat toţi pe cele două scaune din faţă.

Ne-am dezgrămădit cu greu, am coborât cu şi mai greu şi vedem minunăţia: părăsisem drumu’, intrasem într-un şanţ şi ne oprisem în gardu’ unui cimitir. Vă daţi seama că dacă aveam viteză mai mare ajungeam exact unde trebuie. Nervos, îl interpelez pe şofer:

– Ce faci mă’ pulă, aşa ştii tu să conduci?
– Mno, am uitat să iau curba!

 

Ce plm mai puteai spune la aşa răspuns? Aşa că ne-am apucat să scoatem maşina, lucru oarecum imposibil din moment ce stătea aproape vertical, în bot. Ne-am căcat acol’ pe noi până i-am futut şi discu’ de ambreiaj, să ne luăm din griji.

După care am oprit un taxi să ne scoată din râpă şi să ne tracteze pân’ acas’…

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

2 thoughts on “Nu uita să iei curba!”

  1. cum draq sa uiti sa iei curba? soferu vostru era orb sau era ocupat cu altceva in timpu mersului?
    :))

Scrie un comentariu: