Oameni mari

V-am promis ca voi promova valori adevarate si iata ca voi incepe seria de oameni mari cu niste persoane foarte dragi mie.

Acum doi ani de zile s-au intors prietenele mele de la un concurs si erau fascinate. Fusesem si eu cu ele la diverse concursuri si stiam ca la multe din ele primeaza relatiile. De asta nu puteam intelege ce poate fi atat de minunat la niste organizatori. Timpul a trecut si am avut norocul sa-i cunosc.

Cel mai mare dintre ei are in jur de 20 de ani, nu sunt cunoscuti, dar viseaza la o lume mai buna, la “Visuri devenind realitate!”. Au observat nedreptatile ce se fac la alte concursuri si au dorit sa schimbe ceva, sa arate ca se poate si altfel. Nu am sa scriu despre IT sau despre marii informaticieni ce le trec pragul, am sa scriu in acest articol despre prietenie, respect si visuri pentru ca asta inseamna Grepit din punctual meu de vedere.

Ce nu am inteles initial, mi-a fost foarte clar pe parcursul primei saptamani petrecute la Botosani, in comuna Ipotesti, in sanul familiei Grepit. Am facut parte din poveste si am inceput sa fac cunostinta cu principiile solide, cu visele, cu tot ceea ce inseamna realizare. Ei au sadit puternic in noi dorinta de a schimba ceva, ne-au aratat ca lucrurile chiar pot sta altfel si ca noi inca din liceu putem schimba ceva pentru cei din jur. Ne-au aratat ca suntem egali si ca nu conteaza daca esti castigator sau invins ca cel mai important e sa fi invatat ceva. Ne-au aratat ca azi poti fi un simplu participant dar maine poti  fi unul din cei mai buni daca iti doresti sa progresezi.

Am invatat sa concuram si sa ramanem prieteni, sa ne bucuram pentru invingatori chiar daca noi ne simteam invinsi. Am castigat enorm de multi prieteni. Ne-am cunoscut mai bine, am jucat jocuri, am sarbatorit, am vorbit despre planuri de viitor, despre simple idei dar mai ales am invatat enorm de multe. Le-am cunoscut orasul, am privit rasarituri, am mers prin padure, am mers la observator, am cantat, am cautat comori si toate astea la un concurs de informatica.

M-au facut sa-mi doresc sa invat lucruri noi, sa-mi doresc sa fac parte din familia lor si in anul urmator si peste doi ani, pana voi atinge limita de varsta si poate, chiar si dincolo de ea. Am invatat enorm de multe lucruri de la ei si pentru asta le multumesc.

2 thoughts on “Oameni mari”

Scrie un comentariu: