Orice om este un cântec fără rimă

orice om este un cântec fără rimă
strident
cu multe dezacorduri 
în care este vorba de frică
nebunie
moarte
şi de o poveste de dragoste 
care nu se sfârşeşte niciodată

orice om este o piesă lungă de teatru
al cărei regizor dirijează fără noimă
iar actorii sunt caricaturi îngroşate la absurd
ale spectatorilor trişti din piaţa publică

orice om este un monstru urban rătăcitor
care mănâncă
bea
se fute
votează
stă la coadă la Impozite şi taxe
visează
plânge
râde
şi apoi moare 

Orice om este un cântec fără rimă – Adrian Creţu

Pe Adrian Creţu l-a descoperit mogulu’ în urmă cu vreo doi ani, pe un blog. Am intrat şi eu să citesc minunăţiile şi am rămas un cititor fidel. Abia aşteptam să se scurgă cele două săptămâni clasice până apărea o poezie nouă pe blog.

Creţu îi genu’ de poet pe care ori îl iubeşti, ori îl urăşti din prima; nu există cale de mijloc. În faţa poeziilor lui, oamenii care mai au o fărâmă de sinceritate în ei se dezbracă de toate complexele cotidiene şi se regăsesc în versuri, se relaxează; ceilalţi vor eticheta operele obscen pentru că este mai uşor să trăieşti într-un glob de cristal, cum spunea colega mea Adriana.

La prima vedere versurile par obscene; dincolo de această etichetă ajungi la esenţa omului mult de prea multe ori dezamăgit, înghesuit în oraşul fierbinte şi jegos, refugiat în băutură şi plăceri ieftine. Faze prin care orice om trece la un moment dat sau nu recunoaşte.

Mă bucură faptul că o editură românească a scos capu’ din cur şi a hotărât să-i publice acest volum de poezii în forma originală, fără cenzură sau pretenţii dubioase. O editură a realizat că lumea a obosit să tot citească poezii clasice şi că oamenii vor ceva mai ancorat în realitate. Creţului nu i-a fost uşor să reuşească, da’ nu s-a dat bătut, lucru pentru care îl apreciez şi mai mult; şi îl mai apreciez pentru că sunt printre primii care au avut onoarea să pună mâna pe cărţulie (şi nu oricum, cu autograf!)

Fragmentul meu cel mai extramegasuper preferat din toate timpurile din lume (!?) este:

sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy
pe care vreau s-o ling acum
şi-apoi în care să-mi instalez pula cu plăcere
şi adoraţie

Şi ca să nu fiţi necăjiţi că doar eu am parte de lecturi faine, dau premiu o carte pentru primul cititor care dă fuguţa la Creţu pe site, citeşte poeziile şi îmi scrie în comentariu două versuri care-i plac plus explicaţia pentru care-i plac.

P.S. Pentru că autorul m-a rugat să-l critic: bă Creţule, cartea-i prea scurtă! Batâr că trebuie citită de minim trei-patru ori până te prinzi de unele faze, da’ oricum trebuie să grăbeşti al doilea volum! 😀

P.P.S. Nu bă, nu e advertorial plătit, chiar îmi plac poeziile omului! Încercaţi şi voi! ATENŢIE PROVOACĂ DEPENDENŢĂ!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

7 thoughts on “Orice om este un cântec fără rimă”

  1. sunt furia ta de dimineaţă când te trezeşti
    sunt scrâşnetul asfaltului obosit al conştiinţei tale
    din poemul sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy

    Imi plac versurile astea fiindca sunt dulci amare, tin totusi si expresivitatea mutului la poarta noua,pentru ca suna puternic si daca i le reciti unui mut clar il dai pe spate ca nu are absolut nici o idee despre ce naiba e vorba dar le zice autoru’asa bine incat o sa mi se spuna ca iar citesc chestii faine rau. Apoi imi plac pentru ca in afara de cafea si somn dimineata mai contine si trezirea, gandul,meditatia si problemele de organizare a cotidianului…si pe langa cafea este nevoie si de constiinta si este si o furie a oboselii, a neintelesului acestei treziri, ca practic nu te obliga nimeni cu pusca dar trebuie. Imi place ca e bun de motto,de impresionat tipi destepti,de impresionat specimene cu vocabular low dar cu o oarecare aplecare spre poem si imi place fiindca exista un imens adevar in acele 2 versuri,dar spus bestial de original si cu naduf , din toti rarunchii unei constiinte de dimineata, cea mai rea si mai lucida stare posibila, scrisa ireprosabil estetic

  2. Ei bine, ce pot sa zic ? Desi m-ai uimit cu materialul asta mi-ai confirmat (inca o data) ideea care ma bintuia de ceva vreme: nu-i dracu’ atit de negru precum vrea sa para! In alta ordine de idei, e nevoie si de asa ceva. Nu poti scrie la infinit despre politica, afaceri (mai mult sau mai putin murdare), comportamente deviante, etc. E nevoie si de sensibilitate chiar daca e scrisa/pusa-n pagina la modul brutal si agresiv(la urma urmei e doar masura revoltei pe care alegi s-o practici).
    Titlul e cel care spune totul , asa ca, asta am ales ca exemplificare a placerii mele vis-a-vis de opera domnului Cretu. ‘Un cintec fara rima’ dar care are atita rima -n el de te duce cu gindul la cea mai normala dintre normalitati. Ar fi prea plictisitor si prea nereal totul in viata daca ar avea rimele perfecte.
    As mai vrea sa mai citesc materiale de genul asta pe site-ul vostru. Cred ca ar fi un lucru benefic pentru cititorii care va ‘bintuie’ dar si pentru autori. Macar blogosfera sa-si faca datoria morala fata de cei care spun intr-un alt mod ceea ce au de spus.
    Bravo, Florine, bravo Cristi !

  3. @Mala mulţumim, Creţu este un apropiat al comunităţii de irosiţi de când ne-am întâlnit prin haosul onlineului românesc, de aia am fost la curent cu editarea cărţii. Nu mă voi da înapoi de la a scrie recenzii pentru orice scriitor contemporan cu condiţia să ştiu de existenţa cărţii şi să-mi placă.
    @emily mi-a venit un mail că ai lăsat comentariu, da’ nu ştiu ce s-a întâmplat cu el…nu e nici în spam nici în moderare, sorry!

  4. asta ma uitam si eu ca initial a aparut dupa care a disparut….
    oricum versurile demi plac maxim sunt:
    „în oraşul de provincie uitat de toţi zeii
    şi demonii creştinătăţii
    în care visele au murit de mult
    singura luptă demnă de a mai fi purtată
    este să nu-ţi pierzi minţile
    să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare”
    una peste alta la salar imi cumpar cartea

  5. Sincer, nu ştiu ce s-o fi-ntâmplat, n-am obiceiul să şterg comentariile.
    Frumos fragment, îţi recomand cartea, e foarte ieftină şi te deconectează puţin, mulţumesc de feedback!

Scrie un comentariu: