O poartă deschisă la vremea ei…

Cum stăteam io cu Şaibă aseară şi fifăiam pe PlayStation, tocmai sună gagica lui (tre’ s-o ştiţi pe gagica lu’ Şaibă, îi fată calumea, de la noi, din Zimand) şi îl roagă să-i deschidă poarta, că ajunge acasă şi să nu se dea jos din maşină, cu pantofii de lac în noroi. El nu, că nu vrea s-o înveţe de mică cu năravuri din astea şi alte dume de genu’, dume din alea pe care le dai când deja eşti cu un picior în Subpapuc Club.

Du-te, mă’, deschide-i poarta la fată, că io oricum mă duc să micţionez pân-atunci. Ascultă ghie un om însurat: deschide-i poarta, c-a fi bine… îl contrez io. Apoi mă duc, deci să eliberez presiunea din vezică, timp în care el deschide poarta pentru fată. Apăi, când o apărut fata să te ţii…cu ce sendvişuri bune l-o dezmierdat, că de poftă era să muşte din Dual Shock.

De aia vă zic, ascultaţi la mine, dragi holtei: o poartă deschisă, la vremea ei, face cât zece femei…ăăă…o face să te iubească cât zece femei…face minuni!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

Scrie un comentariu: