Povestea lor (3)

Așa se întâmplă mereu! Vii, e bine și apoi trebuie să pleci iar și eu rămân din nou singurică. Unde pleci tu? Știa unde pleacă, știa că trebuie să plece și mai știa și că și lui îi este greu. Poate un pic mai greu decât ei întrucât ea iubea libertatea și, uneori, când era cu el, simțea că ceva îi este furat.

Era cu o etapă în urmă. Pierduse niște ani frumoși și acum voia să-i recupereze. Știa că-i va fi imposibil să o facă dar asta nu o împiedica să încerce. Plânseră amândoi strânși unul în brațele celuilalt. Ceva din ea îi spunea totuși că îl va revedea în curând. Simțea că gata, a trăit un pic de nebunie dar acum e timpul să se întoarcă pe drumul ei. Și drumul ei…ei bine, drumul ei era lângă el.

Aproape că își șterse din minte ce văzuse în telefonul lui. Doar nu o înșelase! Suferea de depresii periodice. Le punea pe seama zodiei ei. Citise undeva că semnul ei mai are depresii așa că, se convinsese singură că e normal. Doar că, atunci când era cu el, stările aste dispăreau și, în locul lor, se instala o stare de liniște, mulțumire, normalitate. Deși…relația nu era nici pe departe normală.

Își spusese de multe ori că normalitatea nu e pentru ea, nu așa fusese ea construită. Și totuși nu se putea abține să nu se întrebe: Știu că ăsta e drumul meu, dar oare e drumul cel bun?

TO BE CONTINUED…

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

2 thoughts on “Povestea lor (3)”

Scrie un comentariu: