Povestea lor (5)

Simți cum îi fugi pământul de sub picioare. Primise vestea la 4 dimineața și nu dormi toată noaptea. Universul ei și lumea pe care o construi se dărâma acum, se dărâma lent și dureros, cărămidă cu cărămidă. Nimic nu mai avea sens. Tot ce-și putea spune ei însăși era: Lucrurile nu trebuiau să iasă așa. Nu așa trebuia să fie viața mea. Cum am ajuns aici?.

Adevărul o lovea ca un cuțit în inimă. Glumea deseori spunând că atunci când va merge la doctor, i se va spune că nu are inimă. Dar avea…o simțea acum mai intens ca niciodată și ar fi vrut să nu aibă. Dar asta nu avea sens, nu-i așa?

Ăsta era sfârșitul. Dragostea nu învinsese și ei nu aveau să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Ea avea să rămână acolo singură și cu inima sfâșiată iar el în altă parte singur și cu sufletul făcut bucăți. Simțea că nu e corect, că nu asta e viața pe care o merita, simțea că….nici ea nu mai știa ce simte…

Însă, ăsta era sfârșitul: ea aici singură, el acolo singur…

THE END

A.M.

Adriana Macovei

Arogantă, frumoasă și isteață. Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

urmăreşte-mă pe: