Retrocedări şi comunişti

În recentul scandal pornit odată cu tentativa de modificare a legii retrocedărilor au reînceput acuzele la adresa comuniştilor. Ei sunt de vină, ‘tu-i în gură, pentru toate relele societăţii româneşti de azi. Lucru oarecum corect.

Atunci, se pune întrebarea firească: cine plm ori fi fost comuniştii ăia jegoşi? Copiii până în 22-23 de ani, care se uită debusolaţi la circu’ ieftin din politică? Nu cred. Eu, care la revoluţie am ştiut doar că nu am voie la săniuş că sunt prin oraş nişte chestii numite generic terorişti care vor să mă împuşte? Nu cred, deşi pot fi acuzat că am cântat vreo două cântecele patriotice învăţate de la tovarăşa învăţătoare.

Eram mic pe vremea aia, aşa că nu ştiu io cine era comunist şi cine nu. Da’ am nişte idei vagi. Spre exemplu, nu puteai fi comandant de navă, fără să fii membru de partid. Era o axiomă: carnetul de partid era imperios necesar pentru a fi posibil să ajungi într-o funcţie de conducere. Şi doar nu credeţi că pleca vaporu’ de capu’ lui prin lume, fără doza necesară de comunişti şi securişti la bord.

Nu puteai fi jurnalist necomunist; cred că nici jurnalist sportiv sau la meteo nu puteai fi fără carnet de partid. Doar nu spunea oricine orice-i tuna capu’ în ziarele şi telejurnalu’ al căror singur scop nobil era de a lăuda preaiubitu’ şi partidu’ pe care mândru-l conducea cu înalta-i calificare de cizmar.

Directori de şcoli, majoritatea profesorilor, ingineri, directori şi şefi de instituţii, comandanţi şi ofiţeri de prin toate structurile, plus multe alte posturi erau ocupate DOAR de oameni ‘din partid’ care dădeau raportu’ periodic (situaţie oarecum asemănătoare cu cea de azi); adică lucrau cu securitatea.

Bineînţeles că după revoluţie toţi au dat-o cu dom-le, ne pare rău, am fost obligaţi şi singurii comunişti au rămas Ceauşeştii care au şi ieşit cei mai şifonaţi din toată treaba. Vă daţi seama cum stăteau singurii comunişti din ţară pe jilţuri şi comandau toţi necomuniştii; care nu vroiau să fie comunişti şi securişti, da’ erau obligaţi.

În fine, concluzia e că dacă vreţi să ştiţi sigur cine a fost comunist, găsiţi-i CV-u’ şi vedeţi cu ce s-o ocupat când comuniştii ăia răi conduceau ţara. De acol’ vă descurcaţi voi. Şi nu fiţi naivi să puneţi botu’ că maşinăria amplă a comunismului funcţiona cu o mână de oameni dedicaţi trup şi suflet, astea-s poveşti nemuritoare!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

4 thoughts on “Retrocedări şi comunişti”

  1. Cind ma gindesc ca eu am vrut si am cerut sa fac parte din fostul UTC! Si ce ma mindream cu carnetul de membru! Alte vremuri, alte timpuri, alta minte.

  2. S-au tot aminat sedintele alea si chiar nu cunosc motivul. Stiu doar ca i-am inminat tovarasei de atunci care era secretar UTC, cererea mea de aderare.
    Mai, sa stii ca eram un mindru comunist si practicam propaganda ca un mijloc de-a arata minunile facute de regim. Noroc ca nu m-a tinut mult… 😛

Scrie un comentariu: