Să dăm bomboane să ne cruţe

Principiul cel mai original după care se merge acum şi despre care am descoperit recent ca e la modă. Hai să dăm nişte bomboane să ducem o viaţă de om şi nu de panarame ale societăţii gata să-şi rupă gâturile pentru puţină atenţie.

Aşa că hai să dăm nişte bomboane la doctori să ne bage primii la rând când mergem cu o problemă fictivă gen: “am dormit cu geamul deschis şi mă doare-n p..spate, credeţi că m-a tras curentul?”. Şi toţi ceilalţi care stau la rând cu probleme reale de sănătate se uită la tine şi te blesteamă de zece mii de ori că eşti un jeg şi că nu ai respectul să stai la coadă cu restul maimuţelor. Eventual de blesteamă şi mai tare că nu le-ai zis şi lor de trucul cu bomboane.

Hai să dăm bomboane la ghişeul de la asociaţii. Locul ăla unde te duci să stai la coada ca să dai bani fără să primeşti nimic în schimb. Eventual nişte înjurături că nu ai avut bunul simţ să dai bani exacţi ca să nu se mai chinuie donşoara să-ţi numere ţie restul. Şi cu bomboanele rezolvi problema statului în picioare la o coada de 20-30 de moşnegi vârstnici care vin cu noaptea-n cap să se achite, că în timpul unei zile, când omul se duce la muncă, ei trebuie să-şi facă rutina zilnica de plimbări inutile cu autobuzul. Dacă se poate să-ţi lase şi câteva înjurături patriotice.

Hai să dăm bomboane la paznicul de pe terenul de fotbal, sa ignore ca ne ducem sa jucăm fotbal pe un teren interzis. Dacă se poate ataşa şi o sticla de vin, pentru ca omul să nu-şi piarda slujba degeaba. Şi, dacă e nevoie, îi mai lăsăm nişte bomboane şi pentru poliţia primăriei care s-a înfiinţat să mănânce seminţe pe băncile din parc.

Hai să dăm bomboane la popă să ne mai ierte ceva păcate şi câteva hârtiuţe cu Eminescu pe ele să nu se uite babele urât că ai şi nu dai pentru Sf. Biserică.

Nu vă speriaţi fabrica de ciocolată nu dă niciodată faliment.