Scrisoare pentru parinti

M-am nascut intr-o zi de vineri. Sa fi fost o zi cu soare, sa fi fost o zi ploioasa, ce mai conteaza? Acum sunt mare, pot lua propriile decizii si nu mai sunt o faptura neajutorata care sa depinda de doua persoane.

Acum merg, vorbesc, calatoresc, fac lucruri nesabuite iar adesea ma cert cu voi din nimicuri, din motive pe care nici eu si nici voi nu le puteti intelege. Ce-i drept eu, ca orice adolescent am nevoie de libertate, de incredere, am nevoie sa simt ca sunt lasata sa iau propriile mele decizii si sa fac doar ceea ce gandesc si simt. Insa, pe de alta parte, voi, nu puteti concepe cand am crescut, cand am inceput sa ma maturizez, cand  m-am transformat din micuta voastra in fata cu personalitate care sunt acum.

Dar sincer, adesea nici nu-mi doresc ca lucrurile sa se schimbe, nici certurile nu vreau sa inceteze, nici pedepsele nu vreau sa dispara, intr-un cuvant,  adesea urasc ca am crescut. Si poate de asta stau acum si ma uit la voi si mi-as  dori sa pot sterge cu radiera si anii si ridurile  si firele albe de par.

Nu v-am putut cunoaste inainte de a fi parintii mei insa stiu ca nimeni nu v-a invatat cum sa-mi dati de mancare, cum sa ma ajutati sa merg, cum sa ma invatati sa vorbesc si sa ma port. Sunt in librarii mii si mii de carti despre bebelusi, despre ce fel de mancare sa-i dai unui copil, cand si cum. Exista chiar si carti despre “cum sa fii un parinte cat mai bun” insa sa fii cu adevarat un tata sau o mama devotat/a, responsabil/a nu te invata nimeni.

Si cu regret pot afirma ca nu v-am spus niciodata cat va iubesc deoarece am fost mult prea ocupata stand toata ziua cu nasul in calculator, iesind in oras, facand lucruri intile insa cel mai rau e ca uneori ma stramb atunci cand ma puneati la treaba, va raspund sau pur si simplu nu va ascult. Gresesc si nu-mi dau seama de greseli decat mult prea tarziu si din pacate asa cum spune pilda, cuiele din rana se scot, ranile se inchid insa mereu vor ramane urme, cicarici. Pentru asta imi pare rau dar chiar si asa nu voi promite ca imi voi imbunatati purtarea, nu voi promite lucruri care sa ramana la stadiul de promisiune ci doar voi incerca din rasputeri sa-mi revizuiesc comportamentul.

P.S. Nu am de gand sa ma mai lungesc mult insa tot ce vreau sa mai spun e ca va multumesc ca sunteti parintii care sunteti, ca ati ales sa ma aduceti pe lume, ca m-ati crescut si ca ma iubiti neconditionat.