Sunt cantonier, mă doare’n barieră!

Că e un obicei împământenit la noi, să te doară’n scula sau obiectu’ muncii. Ştim cu toţii trecerile la nivel cu calea ferată, dotate sau nu cu bariere, pe care ne rupem roţile zilnic. Ştim de asemenea că statele civilizate au cam renunţat la astfel de treceri, şi au făcut diferenţe de nivel. Ministerul Transporturilor se încăpăţânează să nu facă la fel, şi să plătească lunar mii, poate chiar zeci de mii de cantonieri la trecerile la nivel prevăzute cu bariere.

E o meserie mişto, să stai o zi întreagă să manevrezi nişte bariere când trece trenu’, în rest să’ţi vezi de telenovele sau alte tabieturi. Poţi şi dormi odihnitor cu condiţia să ai un ceas deşteptăreţ. Singura ta misiune e să te trezeşti cu cinci minute înainte să vină trenu’, să te uiţi să nu laşi bariera pe vre’o maşină, şi să apeşi bumbuţu’. Ei, bănuiesc că domnu’ cantonier care lucra în 08.08.2010, în juru’ orei 19, la cantonul din Zimandu Nou – Arad, lucrează doar cu juma’ de normă. Pentru că şi’a pus ceasu’ să se trezească, da’ cum a sunat deşteptăreţu a sărit cu mâna pe bumbuţ fără să observe că era cât pe ce să mă prindă între bariere. Bineînţeles că nu s’a sichisit să se uite defel dacă e cineva acolo, aşa că a trebuit să recurg la manevre, să ocolesc bariera şi să trec înainte de a se lăsa până jos, şi să accelerez pe o trecere la nivel care ar pune probleme şi unei maşini de teren.

Aşa că motivele pentru care statu’ român plăteşte un pulametic care nu face nici măcar o treabă de asta simplă pe deplin, în loc să implementeze un sistem pe senzori care ar face o treabă mult mai bună şi mai economică, mă depăşesc. Pulameticii ăia care stau acolo degeaba pe trei sau patru schimburi ar putea lucra ceva în timpu’ ăla, de exemplu să facă curăţenie prin trenuri, prin gări, etc… Ce am mai observat, e faptu că trenurile româneşti sunt de căcat. Credeam că trenurile se mişcă încet din pricina infrastructurii. Da’ nu e asa, pentru că în Ungaria, între Lőkösháza şi Budapesta (225 km.), un rapid unguresc face 2h şi 50 min, iar un intercity românesc face 4h, şi mai are şi întârziere.

Trecând la alt subiect, tot din sfera transporturilor, între Pîncota şi Caporal Alexa (jud. Arad) se renovează DJ 792 C. Acolo se desfăşoară şantieru’ lu nime’. Nu panou, nu semne provizorii de circulaţie care să te anunţe că există posibile pericole pe drum, nu marcaj provizoriu, nimic…doar ceva asfalt nou turnat. Personal tind să cred că drumul nu respectă lăţimea standard a unui drum public, da’ nu pot spune sigur, dacă cineva ştie exact lăţimea obligatorie a unui drum judeţean îl rog să’mi comunice să pot măsura. Ce mă deranjează mai rău este că deşi este terminat doar un sens al drumului, acesta a început deja să prezinte denivelări pe margine. Păi dacă se strică înainte să fie terminat îmi dau seama de profesionalismu’ şi calitatea firmei contractante, care am aflat de pe Internet că se numeste ‘CONFORT S.A. Timişoara’.

Aş vrea de asemenea să aflu unde pot depune plângere întrucât drumu’ nu este semnalizat şi marcat pentru lucrări, cât şi unde pot sesiza calitatea îndoielnică a acestuia, pentru că m’am săturat să văd cum îmi fură alţii banii.

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

Scrie un comentariu: