Vieți irosite

Mi-aș dori să am puterea să interzic căsătoria. Actul ăla care atestă că doi oameni își împart viața a distrus prea multă lume. Totul începe cu pregătirile de nuntă moment în care ea se crizează pentru cele mai tâmpite chestii și el începe să se panicheze.Multe relații deja se termină aici.

Dacă nu se termină, după nuntă începe viața de căsătorit în care ea îi repetă încontinuu bărbatului Acum,ești  însurat, ai responsabilități, nu mai fă aia și aia și aia.. În punctul ăsta, el face exact ce îi zice nevastă-sa să nu facă, chestie normală întrucât așa suntem noi, oamenii: cu cât ni se interzice un lucru cu atât îl vrem mai mult. Certurile se agravează iar ea, nemulțumită fiind, hotărește să-și pedepsească soțul și nu mai face sex cu el. Mare greșeală pentru că acum în loc să iasă cu băieții (chestie pentru care ea era nemulțumită), iese cu fufele. Certurile deja fac parte din viața de zi cu zi.

O înșeală o perioadă, ea află, plânge, înjură, blesteamă. El își cere iertare, se pune în genunchi, spune că nu mai face și cere împăcare. Ea cedează destul de ușor și spune tuturor că o face pentru copii. El stă cuminte o perioadă și apoi începe iar. Eventual, întâlnește o puștoaică cu cel puțin 10 ani mai tânără care este exact cum era înainte nevastă-sa și când zic înainte, mă refer înainte de căsătorie.

El oscilează câțiva ani între cele două până când nevastă-sa cere divorțu că el e prea confuz să știe ce-i cu el. Începe divorțul, se anunță familiile celor doi care sunt stupefiate și încearcă fără succes să-i împace și apoi îi întoarce și mai tare unul împotriva celuilalt. Începe partajul, ceartă de la bani, mobilă, farfurii, aur și orice se găsește în casa cuplului. E ceartă de la orice în afară de copii, el motivează Cei mici trebuie să stea cu mama lor.

Într-un final, după nenumărate vizite la tribunal se pronunță divorțul, el se mută, ea rămâne acasă cu plozii și cu o pensie alimentară de câcat. Peste ani, copii nu mai sunt copii și se mută de acasă. Ea rămâne singură. Puștoiaca îl părăsește pentru unul mai tânăr și el rămâne singur, cu copii nu vorbește că puștoaicei nu-i convenea, era geloasă pe fosta nevastă.

Cei doi rămân singuri până la sfârșit sau eventual, se mulțumesc cu o iubire la mâna a doua. Iubire e mult spus pentru că nici nu suportă persoanele de lângă ei, dar tot e mai bine decât o singurătate apăsătoare.

Cine zicea cât de tare e iubirea, nu a auzit de căsătorie și divorț.

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

37 thoughts on “Vieți irosite”

  1. e exact ce ar zice o persoana egoista si frustrata… cunosc destule cupluri care o duc foarte bine si casatoriti, pentru ca stiu ce inseamna atat cuvantul „noi” cat si cuvintele „eu” si „tu”…

  2. :)))) Egoista recunosc,frustrata nu prea. Cunosti tu cupluri, dar nu stii ce e in casa lor, in spatele usilor inchise nu stie nimeni ce se intampla deci cand ai sa fii insurat si fericit atunci sa-mi mai spui o data ce ai scris.

  3. Dar tu ai trait experientele de care vorbesti?Ce zic eu e demonstrat de numarul de divorturi in crestere continua, ce zici tu e un basm, o minciuna sustinuta de cei carora le e frica sa recunoasca nefericirea din viata lor.

  4. acelasi sfat ti-l ofer si tie, pe care mi l-ai oferit si tu… dupa o casnicie de cel putin un an o sa fim amandoi in situatia de a vorbi in cunostinta de cauza

  5. E un subiect care genereaza discutii fara cap si coada, in sensul ca fiecare are propria opinie dupa experienta de viata prin care a trecut. Desigur ca institutia casatoriei, in prezent, se reduce la insemnatatea unei rochii de mireasa, a unei adunari de rude – multe necunoscute si din ce in ce mai rar receptive la astfel de evenimente din cauza buzunarului – si apoi la impartirea cu scandal a bunurilor dupa o perioada mai scurta sau mai lunga de supravetuit, el in coltul lui cu calculatorul „propretate” personala, ea la fel. Restul, dupa cum ai scris tu in articol. Iubirea nu e un termen utopic dar nici un basm care dureaza pana la adanci batraneti. Important, dupa mine, este granita intre propria persoana si iubire, intre a pastra un colt al tau in care nimeni nu trece si a te abandona…unui foc de paie care se stinge si din care raman vreascuri bune de scos ochii…in rest, fiecare dupa cum i se aprind calcaiele!
    🙂

  6. Nu stiu ce ma asteapta, stiu sigur insa, ca in cei 32 de ani ai mei, nimic, dar absolut nimic din ce mi s-a intamplat, ca bine, ca mai putin bine sau rau de-a dreptul, nu a fost zadarnic, nu a fost risipa. Viata este asa cum ti-o mai faci si tu, cu alte cuvinte. Iar asta nu inseamna deloc, dar deloc sa te minti. Cu alte cuvinte iar, „get a life!!”, Adriana si lasa verdictele in ceea ce priveste fericirea sau nefericirea altora asa cum o vezi tu in statistici. 🙂

  7. Eu nu dau verdicte si nu vorbesc din statistici ci, ma uit bine in jur. Ca o mai fi si oameni fericiti in casnicie, e greu de crezut si daca sunt, sunt exceptia care intareste regula. E drept, viata ti-o mai faci si tu dar atunci, de ce multi se casatoresc pentru ca asa dicteaza normele societatii? Si daca eu aleg sa-mi fac viata dupa anumite principii, dintre care unu e faptul ca nu cred in casatorie, care e prpblema?
    Nu cred in basme din astea si punct. Daca viata imi va demonstra contrariul, ar fi o surpriza placuta dar nu-mi tin respiratia. Sa creada altii in happily ever after!

  8. In cazul asta, in calitate de exceptie – repet, pana la cei 32 de ani ai mei – care intareste regula, iti doresc din tot sufletul puterea de a-ti accepta in viata ta, surprizele placute! 🙂

  9. Nu ca uneori, aproape intotdeauna e mai greu sa accepti lucrurile bune – o spun marii ganditori ai vremurilor. Tocmai de aia, a incerca sa-ti demonstrezi tie contrariul este o frumoasa si fericita provocare. 🙂

  10. @simplu_cetatean, nu e o fandoseala. Uneori, iti trebuie curaj pentru a te exprima, alteori simti ca nu vei fi inteles daca te folosesti de cuvintele tale etc. De aceea, in astfel de situatii lumea apeleaza la cuvinte/expresii in limbi straine, la ”fatuci” (smiley-uri), la citate, la melodii, la convorbiri telefonice in locul celor fata-in-fata sau la scrisori etc. Pentru a-si putea, adica, exprima anumite ganduri si stari. Desigur, sunt si exceptii si exista un motiv pentru care ele se numesc asa! 🙂

  11. La tine nu e altceva decit revolta impotriva a ceva de care realmente ti-e frica. Ti-e frica de durere, ti-e frica de dezamagire, ti-e frica de tot ceea ce-ar putea fi o posibila cauza a unui insucces in viitor (indiferent de natura lui) ti-e frica de neincrederea pe care-o ai vis-a-vis de reactiile tale. Atit si nimic mai mult. Si tot angrenajul asta are radacinile undeva, cindva…..Invata sa te cunosti. Invata sa te accepti asa cum esti. Invata sa ai incredere in omul Adriana Macovei pentru ca e UNIC pe pamintul asta. Acorda-i credit pt. ca va sti ce sa faca, cu siguranta, in momentele critice (sau mai putin critice) din viata sa.

  12. daca e sa fii fericit si sa iubesti, o faci cu sau fara acte, cu sau fara acordul familiei, societatii si a unui popa…prea mare tam-tam cu nunta- agitatie, stres, risipa, bani cheltiti aiurea-…prea mare tam-tam pe urma cu faza”sunt casatorita”ca si cum asta iti garanteaza faptul ca ai devenit o DOAMNA…facem sex inanite de casatorie, stam impreuna inainte de casatorie, deci…ce se schimba? numele din buletin?

  13. Poti deveni DOAMNA prin casatorie si sa ramii, undeva in adincuri …un NIMIC…..Nu cred ca titulatura asta , fara o baza reala conteaza atit de mult in ecuatie incit sa faca capetele sa se plece la trecerea posesoarei…

  14. Daca ar fi citit mama mea acest articol cu siguranta ti-ar fi scris asa : „anul acesta, pe 23 august am implinit 45 de ani de casnicie si sunt fericita cu sotul meu, cu cei 4 copii, cu nepotii si cu noii membrii ai familiei ” Crede-ma Adriana, familia mea e unita si toti ne intelegem foarte bine. Stiu ce e in spatele usilor parintilor mei, le vad bucuria si iubirea zi de zi. Sunt un exemplu pentru mine. Exista cazuri si cazuri. Numai bine, Lidia

  15. nu anteleg de ce viieti irosite ?an zilele noastre toata lumea a auzit de liber arbitru sau ma rog poate nu tota lume . nu anteleg ce ai tu cu chestile aste daca nu vrei nu o faci si salut calu.sau scriem sa fim intersanti

  16. nu sti tu sa intri an discuti dinastea si atunci ancerci sa te iei de cu totu alta treaba cum o fac defapt toti oameni limitati.nu stiu de ce mi pierd timpul?

Scrie un comentariu: