Zi-mi, zi-mi, zi-mi

Uită-te în ochii mei, ia-mă de mijloc și zi-mi că sunt frumoasă, deșteaptă, că voi reuși, că femeie ca mine nu ai întâlnit nicicând  și nici nu vrei să întâlnești pentru că vrei să mă păstrezi în mintea și inima ta ca fiind una, unică…

Zi-mi că vrei să-ți fiu mireasă, că vrei ca petale de flori să pice peste noi când ieșim dintr-o clădire veche, plină de birocrați nesuferiți,  în care un domn străin nouă, birocrat și el, mi-a dat numele tău…

Zi-mi că vrei 2 fete, frumoase și deștepte, 2 fete care să-mi zică mie mamă și ție tată, zi-mi că vrei să intri pe ușă obosit și să simți cum curge viața prin tine când o femeie caldă, zâmbitoare te întâmpină cu un sărut și un bine ai venit acasă, iubitul meu și 2 fetițe strigă tati, ai venit. Zi-mi că vrei ca acea femeie să fiu eu și fetițele să fie superbul rod al unei iubiri reale, firești, al iubirii noastre…

Zi-mi că mă iubești…

Zi-mi, zi-mi, zi-mi…doar că urechile mele obosite nu mai aud, ochii mei plânși și încercănați nu mai văd, mintea mea nu mai crede, inima mea e moartă, a murit o dată cu fetița aia dulce și caldă pe care o știai tu.

Fetița aia nu mai există…în locul ei nu a apărut o femeie…în locul ei am apărut EU.

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

12 thoughts on “Zi-mi, zi-mi, zi-mi”

  1. Am un sentiment de Deja Vu. Mai ai vreun cititor care are dubii ca esti femeie si ca nu crezi in Alba-ca-zapada?

Scrie un comentariu: