Acasă

Eu?! Eu n-aș recunoaște dragostea nici dacă m-ar lovi între ochi. Aș crede că a aruncat cineva cu o piatră în mine și aș fugi. Pe sistemul Run, Forest, run aș alerga până mi-aș pierde respirația și aș fi nevoită să mă opresc să iau o gură de aer. Și chiar și atunci m-aș uita speriată în jur nu cumva să mai arunce ăla cu piatra în mine.

Nu de alta dar, mă învinețesc ușor. Nu-mi plac vânătăile mai ales alea vizibile. Dacă sunt vizibile, lumea vede ca nu ești invincibil și ai slăbiciuni. Și, dacă arăți slăbiciune te mănâncă ăștia de viu.

Aș fugi strigând că vreau la mama și m-aș refugia acasă. În colțișorul meu, unde a fi copil e încă dulce și e încă un lucru bun pentru că are cine să aibă grijă de tine. Acasă, unde toată lumea îți vrea binele și nimeni nu-ți poate face rău.

Și, cel mai important, ACASĂ, unde nu aruncă nimeni cu pietre în tine!

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

2 thoughts on “Acasă”

  1. Foloseste-ti slabiciunile ca pe niste arme, nu ca pe niste scuze de-a baga capu-n nisip. La un moment dat va trebui sa dai fata cu acei care-ti vor pielea-n protap si n-o sa ai ce face. Putina practica inainte nu strica. :)) In rest, e frumos scris materialul.

Scrie un comentariu: