Am uitat

Într-una din zilele astea, te vei trezi, te vei uita în oglindă și te vei privi prin ochii mei. Atunci, îmi vei dai un telefon și-mi vei spune: Iartă-mă, vei închide telefonu și vei dispărea din viața mea. Pentru că, atunci și numai atunci, vei înțelege, te vei vedea așa cum ești și vei ști că-n viața mea loc nu ai.

Viața nu e cum vreau eu. Dar, cel mai important e că viața nu e nici cum vrei tu. Uneori, am impresia că viața e malefică. Se joacă cu noi, ne întoarce, ne aduce înapoi de unde am plecat, ajungem să facem lucruri pe care, cândva, am fi jurat că nu le vom face.

Uitarea…e un lucru ciudat. E ciudat cum 2 oameni care și-ar fi dat viața unul pentru celălalt ajung să fie 2 străini…unul pentru celălalt. E ciudat cum altădată îți juram că nu o să se întâmple exact ce s-a întâmplat…adică…te-am uitat. Nu știu cine ești și nu vreau să știu pentru că…am văzut cine ești.

Văd lucrurile altfel acum și știu că o să fiu bine. Tu…tu ești bine?

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

2 thoughts on “Am uitat”

  1. Am deschis google reader-ul sperand sa gasesc o notificare cara sa ma trimita aici. Si daca am indraznit sa spun acum cateva zile ca sunt singurul om inspirat pe care mi-l amintesc, am gresit: sunt al doilea, tu ma intreci.
    O saptamana frumoasa! 🙂

Scrie un comentariu: