Ascultaţi ghie beţâv!

Din vremile când eram holtei, duceam o viaţă liniştită (not) de berificator suprem pe la Brad şi se poctovea potcovea ploşniţa cu 999 de pahare de bere şi unu’ de lichior şi tot nu se-mbeta. Sună telefonu’:

– Alo, bulan, merem cu cortu’?
– Numa dacă facem Fiesta Loca!
– Normal că facem, vii?
– Mno halo, bei calule ovărz? Clar că vin.

– Atunci îmbracă-te şi hai!

Mno, mă îmbrac şi hai! În 15 minute eram la Lupoaică, unde am pus de-o chetă să cumpărăm d-ale gurii, batâr că vroiam să stăm trei zile. După ce adunăm tăieţeii, se apucă lumea să propună ce să cumpărăm. Ăla carne de mici, ălalalt pulpe, altu’ pâine, ca la orice grătărescu.

– Bulan, tu ce zici?
– Io zic să luăm doo baxuri de bere la 2 litri.
– Hăhăhăhăhăhăhă…(toţi în cor)
– Mno, serios, io dacă rămân fără bere intru în panică şi se duce pe pulă Fiesta Loca!
– Da măh, da’ îţi ajung ţie acolo, trei-patru sticle…
– Da’ voi nu beţi?
– Bem mă, da’ aşa…mai finuţ!
– Io zic că n-ajung, da’ mă rog…cum credeţi.
– Lasă mă, că ajung!

Şi purcedem la cumpărături. Găsesc io la ofertă ceva socată cu lămâie, cu 0,90/sticla de 2 litri. Ţâp de urjenţă un bax în cărucior, la care ceilalţi se uită miraţi la mine.

– Pentru dimineaţă, o să fie bună, vedeţi voi!
– Da pe dracu’, cine dracu’ bea pişoarcă din aia?
– Eu!
– Păi cred că numa’ tu, că nu pune nici dracu’ gura pe ea!

Mai ţinem puţin trilulilu şi la raionu’ de bere, unde i-am convins să cumpărăm măcar un bax de beri. Apoi purcedem către locu’ cu pricina, pe malu’ Crişului. Ajungem şi ne apucăm de montat corturile. Io am gătat primu’ că eram fără remorcă şi am primit un cort de doo persoane în care mă mir şi azi cum am încăput.

În fine, avantaj că m-am apucat primu’ şi de beut bere în timp ce alţii se chinuiau cu corturi modulare, saltele gonflabile&shit. După ce, cu greu, au terminat toţi de montat, reglat şi umflat, ne-am pus pe Fiesta Loca.

Mai pe seară o venit pe la noi un dude din ceva sat din apropiere cu o setcă, să braconăm nişte peşti. Setcă pe care am reuşit să o transformăm extraordinar de fulgerător într-un mileu veritabil. Şi bineînţeles, zbanţ, zdanţ şi din alea, ca la orice Fiesta Loca.

În tot timpu’ ăsta am beut toţi. Băieţii au beut finuţ. Atât de finuţ încât pe la 11 am plecat necăjiţi la discotecă, că nu mai aveam ce bea. Întorşi de la discotecă, am mai rămas pe baricade cu un prieten cântând urlând îm miezu’ nopţii pe malu’ apei: ai nid som uatăăăăr! tănănă-nă-nă! Că era la modă melodia, da’ noi nu mai ştiam nici să vorbim cumsecade, apoi să cântăm în engleză…

Dimineaţă m-am trezit foarte bine dispus, că le demonstrasem că nu era de-ajuns berea. Când am ieşit din cort, satisfacţia a fost şi mai mare: toţi pretenii care băuseră finuţ, sorbeau acum suav din câte o sticlă de socată; abia am mai găsit una şi pentru mine.

Şi, ca totu’ să fie ca la carte, carnea pe care am pus-o în apă la rece luase un gust mişto de mâl, pentru că punga fusese spartă şi nici dracu’ n-o mai mâncat din ea, cartofii or fo’ sfinţi! Eu le-am spus să luăm mai multă bere! (şi implicit mai puţină mâncare) Aşa păţăşti când n-asculţi ghie beţâv!

P.S. Orice Fiesta Loca începe aşa:

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

3 thoughts on “Ascultaţi ghie beţâv!”

Scrie un comentariu: