Curgeau ieri lăcrimile din lingău, că îşi găsise maşina vandalizată în parcare. Vorba vine vandalizată, că pă vremea mea, maică, vandalism auto însemna cel puţin un geam spart sau o oglindă ruptă, nu scrisu’ cu markeru’ pe geam; da’, mă rog, nici vandalii n-or mai fi ca pă vremuri.
Personal cred că şi-o fi scris singur cu markeru’ pe geam, să se simtă şi să se dea important la televizor. Sau, în cel mai rău caz, vreun puştiulică, care nu ştie câte prune are-n straiţă, că un om serios nu te avertizează că te bate, te trezeşti direct cu dinţii sparţi.
Presupunând totuşi că cineva vrea să-l bată, mă întreb cine-o fi? Că mie mi se pare genu’ care mai rău te-nervează, că nu ştie să stea portar la box. Şi am un mesaj pentru bătăuş:
Dragă bătăuş gie gumă cine-plm-eşti: să-l baţi pe Lingău Futacu, e ca şi cum ai bate gilofonu’ din gară pentru că-ntârzie trenu’. Îi ca şi cum ai bate trompeta lu Bizga, în speranţa că-l opreşti p-ăla din cântat. Dacă i-ai îndoi trompeta, sigur nu l-ai opri, c-ar face rost de alta.
La fel şi cu Lingău’, dacă ia-i sparge faţa, Felix ar găsi repede altă trompetă isterică flămândă, care să-i ia locu’. Aşa că termină cu prostiile, nu te mai căca pe tine cu trompetele, sparge-i dantura la trompetist!
N-a avut nici macar norocul sa dea peste un vandal talentat la graffiti, sa ne uimeasca.