Boul şi căţelul

Articol din seria dimineţilor buclucaşe, denumit generic şi total neinspirat prin combinarea titlurilor de fabule ‘Boul şi viţelul’ şi Câinele şi căţelul’, pe motiv că n-are nici o legătură cu vre-una dintre ele.

Sună telefonu’; scot capu’ de sub plapumă, deranjat de lumina din jur, mă uit la telefon şi după cum nu mă aşteptam era unu’ dintre colegii cu care îmi băusem minţile în seara precedentă (normal, să mă-ntrebe unde şi-o pierdut telefonu’, portofelu’, sau unde-s banii):

El: Ce faci bulaaan?

Eu: No, îs pe Lună, dau la peşte! Ce satană să fac? Ce fac de obicei în fiecare duminică la ora asta: încerc să’mi revin după beţia crâncenă de aseară!

El: Uaaa da mă, ce tare…bă, fii atent…

Eu (în timp ce mă pregăteam să adorm la loc): Îs foarte atent! Atent îi al doilea nume al meu!

El: …ştii căţelu’ ăla pe care mi l-o dat Kelu aseară?

Eu: Bă, nu debund io de intelijenţă, da’ faza asta încă o mai ţin minte că s-o-ntâmplat cu câteva ore în urmă…

El: Ei, ştii că io l-am luat să-l duc la ţară, da’ azi o venit p-aici Xuleasca, proprietara casei în care stau în chirie şi o zis să nu ţin câinele aici că săptămâna asta îi vin nişte posibili clienţi să vadă casa şi n-ar vrea să miroase a căcat de câine…şi m-am gândit la ceva…

Eu: Presimt că ceva-u’ ăsta mă incude şi pe mine…

El: Da mă, nu ţii tu câinele până vineri când mă duc la ţară?

Eu: Mă, am de ales?

El: Ăăă…nu prea!

Eu: Bine, şi-atunci de ce dracu’ m-ai mai sunat la ora asta? Nu puteai să te prezinţi după-masă cu el la mine?

El: Păi să vii să’l iei că io n-am benzină în maşină, şi nici bani să bag că i-am beut aseară pe toţi…

Eu: Mdeah, tipic…deci tre’ să-ţi ţin câinele o săptămână, da’ să vin să-l şi iau direct de la sursă…îhîm…pot să mai dorm o oră?

El: Mă, nu prea, că nu o plecat încă Bălăuroaica, cred că aşteaptă să vadă dacă duc câinele…

Şi uite’aşa, după un sfert de oră beam cafeaua cu colegu’ şi câinele, şi după altă jumătate de oră mă întorceam acasă cu noul coleg de apartament în maşină. La magazinul de cartier la care îmi făceam de obicei cumpărăturile, mă opresc să fac nişte cumpărături burlăceşti: bere, ţigări, o rudă de salam şi-o pâine…

Fac cumpărăturile, mă intorc la maşină, trag de mâner…şi nimic. Zic în sinea mea ‘ce mi-o intrat în instinct să încui maşina, nici nu mi’am dat seama că am incuiat-o’. Caut prin buzunare, canci chei! No, doar nu’s atât de bolovan încât să pierd cheile în zece metri, de la uşa magazinului la maşină…

Şi nici nu le pierdusem…nici măcar nu încuiasem maşina, şi nici măcar nu luasem cheile din contact… Când s-a văzut singur în maşină, câinele a început să patineze pe geam (ştiţi voi, faza aia tipică); şi tot patinând a apăsat bumbuţu’ de blocare a uşilor!

No, şi să vezi ce fain stătea bou’ de mine uitându-se la maşină ca la poarta nouă şi gândindu-se cum să intre în maşină. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, cugetam:

‘cheia de rezervă îi în casă…da’ nu pot intra în casă pentru că cheia de la casă pe care o folosesc îi pe legătură cu cheia de la maşină care’i în contact, iar cheia de rezervă de acasă îi la Cutărescu pe care aş putea să-l sun să mi-o aducă (îmi pipăi buzunarele plin de speranţă, apoi continui pe acelaşi ton) dacă nu eram bou şi luam telefonu’ din maşină când am coborât….deci clar, trbuie să-mi sparg maşina!

Şi cum filozofam (cu ‘z’) stând lângă maşina în care câinele se încuiase singur, parchează lângă mine un VW Vento ceva, şi şoferul intră în magazin. Şi mă tot chibzuiam cum să’i explic io să-mi împrumute o şurubelniţă să-mi sparg maşina pentru că m-a încuiat câinele pe dinafară.

‘Cum aş reacţiona io dacă ar veni un necunoscut la mine să-i dau o şurubelniţă să spargă o maşină despre care spune că-i a lui şi l-a încuiat câinele pe dinafară, că el lăsase cheile-n contact…clar!, ori l-aş considera bou şi m-aş căca pe mine de râs, ori hoţ de maşini şi i-aş băga un şut în meclă!’

Aşa că am luat un bolovan de jos şi-am futut una-n geam de l-am făcut ţăndări, după care am concluzionat:

– Căţel, merem la garaj să schimbe bou’ geamu’! 😛

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

4 thoughts on “Boul şi căţelul”

  1. Nu, l-a dus la ţară la sfârşitul săptămânii, aşa cum promisese, oricum faza e demult…nu mai am Alfa aia de vreo trei ani…

Scrie un comentariu: