Coming home

M-am hotărât și eu, după vreo 3 luni de absență, să mă duc în orașul natal (nu de alta dar nu voiam să uite tata cum arăt). Ajung în gară la Vaslui, urc în taxi și zic adresa din Iași. Mi-am dat seama că am greșit abia când i-am văzut privirea întrebătoare a taximetristului. Am început să mă bâlbâi Ăăăăă… și câteva secunde mai târziu am reușit să-i zic adresa corectă gândind: Adriana, tre să vii mai des acasă, ce naiba?.

Ajung acasă, tata mă întâmpină (se vede că i-a fost dor de mine, de obicei nici nu se ridica din pat) și descopăr în curte 3 ghemotoace, adică 3 câini pufoși, unu mai pufos ca altu. Știam că aveam 2 câini, nu 3! Uimirea descoperii celui de al 3-lea câine a fost ușor depășită de uimirea găsirii în curte a unui semn de circulație (Drum îngust parcă).

Tata, știi că e ilegal, nu? Mi-a fost frică să dezvolt mai mult subiectul. A zis că i l-a dat un polițist și l-am crezut pe cuvânt.

Oricum mi-a fost dor să fiu pusă la masă, să mi se dea un pahar de vin și să țip Nu intra, că mă schimbbbbb!.

Home, sweet home just let me rest for a few days.

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

7 thoughts on “Coming home”

  1. Câini, semne de circulaţie…oameni care sar să te întâmpine…Gara de Nord?

  2. Data viitoare cand te vei duce acasa, te va astepta un barbat in gara cu o pancarta in mana pe care scrie “Adriana” :))

Scrie un comentariu: