Cronicuţe

Tânăr învăţăcel 2; sau prima curvă din viaţa mea

Din clasa a treia am avut o învăţătoare care era exact opusul zgripţuroaicei din primele două clase. Era proaspăt absolventă, deci tânără; nu ştiu dacă la standardele-mi de acum aş considera-o frumoasă, da’ atunci o credeam cea mai frumoasă femeie din lume.

Avea degetuţe grăsunele (aşa le vedeam în comparaţie cu surcelele noduroase ale baborniţei antice) cu unghii lungi, îngrijite şi lăcuite perfect; şi mirosea frumos…avea un parfum care mă obseda. Amu’ nu mă-ntrebaţi de cur, ţâţe şi picioare că n-am habar! Nu ştiu dacă era bună de făcut teacă la pulă, da’ frumoasă era! Sunt sigur!

Ne dă temă de casă: o compunere cu titlul Mama e numai una. Ziua următoare, propune să citim compunerile, să vedem cine are înclinaţie spre literatură, glăsuia dânsa cu vocea-i ca un ciripit de vrăbiuţă (ca să nu zic păsărică) dintr-o dimineaţă răcoroasă de primăvară…

Încep ai mei colegi cu ode lacrimogeno-dramatice la adresa mamelor: mama-n sus, mama-n jos, mama face, mama drege; şi toţi încheiau monumental cu Mama e numai una! Eu, cum trolam IRL în continuare, locuiam tocmai în ultima bancă de la perete; să nu-mi inhibe putreziciunea de babă spiritul ironic-pamfletar şi să nu-mi afecteze negativ karma.

Logic, am fo’ ultimu’, când toată lumea era sătulă de mame eroine, gospodine, etc. Io nu scrisesem, că era o temă idioată; şi dau drumu’ la trolat:

Ieri am ajuns acasă de la şcoală. Eram fămând ca un lup, aşa că am trântit uşa şi am urlat din toţi plămânii:
-Mamăăă!, mi-e foame!!!
Mama calm:
-Du-te la frigider şi vezi că pe o farfurie îs două prăjituri, mănâncă-le!
Mă duc la frigider, deschid uşa, mă uit şi urlu iar:
-Mamaaa, e numai una!!!

Învăţătoarea râdea cu lacrimi, colegii se uitau nedumeriţi; ei nu înţeleseseră nimic. Îmi zice să-i arăt caietu’ şi după ce vede foaia albă, mi-l dă înapoi fără să spună nimic.

Dar din acel moment a început idila noastră: eu o iubeam deja, ea nu rata nici o ocazie să-mi spună că sunt elevul ei preferat, că sunt intelijent şi alte cele. Apoi am început s-o urăsc pentru că o iubeam, findcă aflasem că mai spune şi altor elevi lucruri de genu’; şi io vroiam să-mi spună numa’ mie, că o iubeam sincer, necondiţionat şi nonsexual, a dracu’ de curvă psycho (kept on fuckin’ my mind!!!)

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

4 thoughts on “Cronicuţe”

  1. Mai aveam si eu un coleg in a carui compunere scoala luase foc, profesorii sareau de la etaj direct pe ciment iar pompierii mancau gogosi :))

  2. Eu eram si sunt praf la desenat.Noroc ca ma ajuta profa.De aveam varsta asta pe vremea aia, ca buna mai era si nu la suflet ci era buna de €%?@

Scrie un comentariu: