Cum educăm mucosu’?

Plictiseală mare. Zic că ar fi bine să dau o raită prin online să văd ce noutăţi mai descopăr. Ocazie cu care am dat peste blogu’ lu’ Victor, care a apărut aşa, din neant pe meleagurile irosite. Mare om, mare caracter, scriituri bune, mai ales pe Cronicile Infinitului. Asta nu are absolut nici o legătură cu restu’ articolului, doar am simţit nevoia să punctez; am terminat cu pupatu’n cur, ‘să’mi dai cinzeci de mii că ţ’am făcut reclamă’, citând nişte clasici în viaţă (Paraziţii) :D.

Şi cum vâsleam io aşa, iaca peste ce dau pe Blogu’ lu’ Dany. Îl cheamă Daniel da’ îi place să i se spună Dany. Fără să bag prea tare în seamă autoru’ citesc articolu’ şi ma izbesc de o naivitate extremă. Mă uit la datele scriitorului şi constat fără cea mai mică mirare că are 16 ani. Acu nu neg că e lăudabil nivelu’ la care se află la o vârstă fragedă şi că e perseverent. Punct. Da’ de aici până la a face aprecieri asupra mecanismului psihologic care respinge ideea cumpărăturilor online la persoane care au vârsta ta X2, măi ţâcă, e cam de aici până pe Lună.

Adică tu nu ştii să’ţi sufli mucii în batistă da’ te pricepi la psihologia maselor? Iată şi coaja de roşie de pe moţu’ căcatului: citez: 

‘Ei au sub 18 ani. Părerea lor îşi are sămânţa tot din cea a părinţilor. Internetul pentru ei înseamnă doar Facebook şi Hi5. Nu sunt deloc educaţi.
Cine nu cumpără de pe internet: părinţiiAl doilea caz: cei peste 30 ani. Mai exact, părinţii. Au prins perioada dinainte de ’89, nu cunosc internetul, abia ştiu să deschidă un calculator. Acum câteva ore vorbeam cu Răzvan despre asta, căci el are are un magazin de jucarii eduationale (EduKid). Părinţii ce cumpără de la magazinul lui sunt educaţi. Procentul acestora însă e infim.Părinţii nu acceptă nici în ruptul capului să plaseze o comandă prin Paypal sau folosind cardul. În cel mai rău caz, prin curier, dar şi acolo există dubii.’

Deci măi pulică frânaru’: îţi chem câteva cunoştinţe de peste 30 de ani care îţi scriu un program fără să aibă nevoie de monitor. Sigur că asta denotă lipsă de educaţie pentru tine, la alţii îi spune precauţie.

Cei care au făcut cunoştinţă cu online’u’ pe vremea când tu învăţai ‘Căţeluş cu păru’ creţ’ sunt mai precauţi cu internetu’, mai ales în privinţa datelor personale, a numerelor de cont-card, etc. pentru că au văzut-auzit-păţit multe. Multe firme de curierat nu permit verificarea coletului la primire. Am cunoştinţă care a primit un pachet de sare într’o geantă de laptop de la un utilizator cu greutate de pe un forum cu greutate. Chiar şi pe Okazii.ro se vând produse în valoare de câteva mii de euro, ceea ce e tentant pentru un român, chiar şi cu rating de peste 95%.

De la o altă firmă serioasă am primit un laptop cu cutia înmuiată în ulei de motor. Noroc că nu a ajuns şi în laptop, că faza cu ‘schimbatu’ dacă nu corespunde’ ţine de prea puţine ori; lucru păţit de altă cunoştinţă care a primit un hardisk futut iar magazinul online a dat vina pe curier şi viceversa, iar omu’ a umblat luni bune până a ajuns în posesia unui hard bun, care între timp se şi ieftinise considerabil…

Aşa că inainte de a educa tu oameni de vârsta părinţilor tăi (despre care e nepoliticos şi să spui că nu sunt educaţi, din moment ce sunt mai în vârstă decât tine), şterge’ţi mucii de la nas şi scrie despre ceva iubiri efemere din perioada de pubertate, poate te pricepi mai bine.

P.S. Dacă vroiai doar să’i faci reclamă ‘la pretenu’ tău’, mai încearcă. A fost o idee proastă.

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

6 thoughts on “Cum educăm mucosu’?”

  1. Plăcută surpriză să văd că sunt apreciat şi promovat pe-aici. De ce e plăcută, e evident. De ce surpriză? Pentru că am văzut că-l aveţi pe Manţog în blogroll. În ceea ce-l priveşte suntem cam incompatibili. Nu vreua să transform site-ul vostru într-n câmp de luptă aşa că mă opresc aici. Mulţumesc încă odată.
    În ceea ce priveşte “aprecierile” puştiului cu privire la cine şi cum foloseşte internetul pentru shoping, ar trebui să-i explice cineva cum stătea treaba cu golirea conturilor străine în perioada 95-2000, cum ne îmbrăcam (accesorii incluse) numai din shoping online şi numai din banii altora de ajunsese orice magazin online care se respecta să nu mai facă livrări în România. Când nu ştii cât e (sau, mă rog, cât a fost) de fragilă securitatea bancară pe online, îţi convine să comentezii şi să-i numeşti pe cei prudenţi (şi păţiţi) paranoici.
    Şi o ultimă observaţie @Madalina Albei: Când ai fost tu ultima oară “în cel mai apropiat sat”? Eu am rămas uimit să descopăr prin mediul rural puşti care, nu numai că utilizau internetul, dar făceau şi web design la greu. Când zic puşti mă refer la copiii foştilor mei colegi de liceu. Iar eu am 30 de ani. You do the maths!

  2. @victor nu stiu despre ce mantogi vb, eu doar scriu, nu ma prea ocup de administrare, si la lucrurile pe care le’ai punctat tu faceam si eu referire. Mai e si o maaare doza de nesimtire si nepasare a majoritatii magazinelor online.
    @madalina cei care nu stiu sa foloseasca pc’ul cu siguranta nu au habar ce si cum se poate comanda online, deci e irelevanta comparatia…

  3. Eu aş plăti. Dar cea mai bună metodă este să ai un card alimentat doar la cerere dintr-un cont extern. Să nu se poate ajunge în mod direct la “puşculiţa” ta.

  4. @Praph bădăranule! Nu ţi’e ruşine să stai pe net aşa needucat??
    @Victor cea mai bună soluţie în România rămâne, totuşi, rambursul cu verficarea coletului la primire. Orice vânzător care nu are nimic de ascuns ar accepta fără probleme, cred eu. Mai depinde bineînţeles şi de suma de plătit.

Scrie un comentariu: