Cum se face un hand-made

Dragi prieteni, trebuie să vă mărturisesc că prima ninsoare din această iarnă m-a prins pe mine mai nepregătit decât avea obiceiu’ să le prindă pe autorităţile româneşti. Serios, cum să te prindă ditai nămeţii cogeamite omu’ la casa lui, cu nievastă şi copil, fără lopată de zăpadă? Fost sâmbătă la cumpărături, căutat lopată de zăpadă – desigur, fără şanse – că vă daţi seama că toţi căutau aşa ceva.

Mai mult, cei câţiva care prinseseră din stocu’ de lopeţi de zăpadă, se plimbau ţanţoşi cu ele în cărucioare, păzindu-le cu străşnicie; putem spune chiar că la Kaufland era în plină desfăşurare un fel de Mad-Max pe cărucioare de cumpărături, cu lopeţi de zăpadă. Întors acasă fără lopată.

Aşa că sâmbătă nu curăţat zăpadă, duminică, când m-am trezit, eram aproape sinistraţi în casă, cu maşina plină de marfă în garaj. Şi-atunci, ce era de făcut? Un laţ de gard+o rămăşită de OSB+trei cuie=lopată de zăpadă:

Proiectul îl dau doar contra cost, aşa că nu cereţi detalii. A mers bine la început; după ce s-a îmbibat OSB-u’ de apă, cântărea vreo trei qintale şi mi-am forţat muşchii serios – că deşi nu pare, îi lată cât o zi de post…

Şi după ce am curăţat curtea de cele 17 tone de zăpadă, aş fi dus copchilu’ la o plimbare cu sania, că tocmai se ţinea prima zăpadă din viaţa lui afară (cu excepţia celei care era până la gât, când l-am adus de la maternitate) şi el lâncezea în casă şi se uita pe geam cum se juca căţaua vânătoare de găini prin zăpadă.

Dar, cum mă luase zăpada prin surprindere, n-aveam nici sanie pentru copchil. Aşa că una bucată sanie comunistă din fier+leagăn de plastic+două holşuruburi=sanie pentru mamă şi copil:

Proiect de asemenea disponibil contra-cost şi mult mai eficient decât primul! 😛

După ce am dat o tură de sat pe post de cal, nechezând şi alergând – spre distracţia maximă a celorlalţi doi membri ai familiei irosite, care stăteau pe sanie, evident – a venit şi momentul să ne retragem la căldurică+baie fierbinte. Doar că Sputnik, căţaua irosită n-avea unde să se retragă la căldurică+mâncărică.

Are, desigur, două cuşti în fundu’ curţii, da’ din motive care mă depăşesc îi place să stea pe terasă şi să ne spioneze, să vadă ce facem în casă – sau nu ştie pe care s-o aleagă? Şi ar fi fost destul de dificil să car cuşca din spate, mai ales prin zăpadă, deci un scaun de plastic+un preş vechi+patru ace cu gămălie=cuşcă pentru câine:

La fel, proiectul se poate cumpăra. Amu aştept să mă ducă Gorgan şi pe mine la vreun târg din ăla cu hand-made-uri, de care ţine el. Şi, ca să nu păţiţi şi voi ca mine, cumpăraţi-vă chestii din timp (în caz că aţi uitat, la eMAG.ro sunt azi reduceri de un milion de euro, cu ocazia împlinirii a 11 ani de existenţă :P).

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

4 thoughts on “Cum se face un hand-made”

Scrie un comentariu: