Se întreabă Aghiuță și tot el își și răspunde. Și are dreptate într-o anumită măsură, doar că nu în ansamblul problemei. Pentru că problema de ansamblu nu e că lucrările publice costă ‘mai mult’, problema e că lucrările publice costă ‘enorm de mult’ și mai grav e că deși costă enorm de mult sunt făcute de cele mai multe ori de mântuială.
Altfel, în Românica reală lucrările publice costă enorm de mult și ies prost pentru că:
- studiu de fezabilitate scump și de multe ori făcut prost de o firmă fantomă
- proiect scump și de multe ori fără legătură cu realitatea
- șpagă pentru studiul de fezabilitate
- șpagă pentru proiect
- șpagă
- șpagă
- caiet de sarcini cu dedicație
- șpagă pentru caietul de sarcini
- șpagă pentru licitație
- firme de partid
- firmulițe de partid subcontractate de firmele de partid
- șpagă pentru subcontractare
- firmulițe contractate de firmulițele de partid
- șpagă pentru sub-subcontractare
- firme minuscule subcontractate la a treia-patra mână la prețuri de dumping
- materiale proaste pentru că nu mai sunt bani de materiale de calitate după atâtea șpăgi și firme care-și iau doar comisioane
- execuție proastă și pe repede-nainte, că ne grăbim, dacă o lălăim ieșim pe minus cu salariile și utilajele (unele închiriate)
- recepție pe hârtie, că nu merge nici dracu’ să vadă pe viu lucrarea și dacă merge n-are ce comenta că deja și-a luat șpaga
Rezultatul e că de multe ori valoarea reală a lucrării nu depășește 50% din banii alocați, multe lucrări publice sunt făcute atât de prost încât mai mult strică decât repară. Asta e problema principală, nu că lucrările publice costă ‘mai mult’ ci că costă enorm de mult și sunt bani aruncați aiurea de cele mai multe ori. Asta spune un domn responsabil:
despre lucrarea asta:
(sursă)
Și reala problemă e că asta nu e doar o excepție ci mai degrabă tinde să devină regula de bază în lucrările publice.
