De ce te’njur?

Îs unu’ dintre puţinii şoferi conştienţi că greşesc. Da, se întâmplă să nu fiu în cea mai bună formă la volan, să nu fiu atent şi să găsesc câte altceva de făcut decât să acord atenţie maximă drumului şi partenerilor de trafic.

De asemenea ştiu şi că toţi şoferii o comit grav cel puţin o dată’n viaţă! Iar eu, atunci când o comit, şi am noroc să nu fac accident, îmi cer scuze de la şoferul pe care l’am şicanat, dacă am ocazia, dacă nu, spăl putina rapid…

Dacă mă şicanează altcineva, mai scap o înjurătură printre dinţi, sunt om şi eu; dar dacă îşi cere scuze sau face un gest de regret îl înţeleg, pentru că, după cum am zis, toţi greşim.

Da’ mă disperă la extrem când cineva o comite şi mă şicanează în trafic, apoi se opreşte şi se’mbâţoşează tot el la mine.

În altă ordine de idei, tot la patru-cinci zile, când vreau să virez stânga să intru la mine’n curte, vine din spate câte un dobitoc cu 100+ în localitate, şi ori trebuie să aştept eu să mă depăşească, ori îi fute’o frână de ies toţi vecinii să vadă ce se’ntâmplă… Ieri i s’antâmplat aceeaşi fază la nevastă’mea, iar melteanu’ cu cinciar, văzând că sunt două femei în maşină s’a oprit să se dea mare sculă!

Evident, n’a luat în calcul că pot ieşi din curte doi bărbaţi iritaţi (că trebuie să schimbe plăcuţe de frână duminica, când nu’i nici un service deschis :P), ‘muiaţi în uleiuri auto până la coate, cu cheia de nouăşpe’n mână, să’i pomenească nişte neamuri plecate din lumea asta.

Şi’apoi, mă’ntrebi de ce te’njur?

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

Scrie un comentariu: