Dileme de părinţi

Tot citesc în ultimele luni tone de articole despre înscrierile la grădiniţe, şcoli, licee etc. Despre părinţi care se declară de altă etnie, se mută fictiv, divorţează la fel de fictiv, dau şpăgi grase sau ticluiesc cine ştie ce alte planuri pentru a-i obţine odraslei un loc la o şcoală bună.

Cât să fii de bătut în cap să ai impresia că dacă îţi duci copilu’ la o şcoală de fiţe va ieşi doctorand şi dacă îl duci la una obişnuită se va alege prafu’ de educaţia lui?

Dacă ai o puşlama rea, care nu te ascultă şi urlă la tine, sigur vor face profesorii/educatorii din el un copil ascultător, silitor şi cuminte. Dap, dacă tu nu eşti în stare de unu’ singur, ei sigur vor fi în stare de 20-25.

Concluzia îi că ar fi timpu’ să vă trageţi nişte palme, să vă reveniţi şi să puneţi mâna să vă educaţi copiii acasă, nu să aşteptaţi minuni de la profesori, oricât ar fi ei de buni şi oricât de mult v-aţi zbătut. Baza educaţiei se face acasă, cu părinţii, nu la şcolile de fiţe!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

9 thoughts on “Dileme de părinţi”

  1. Nu ai dreptate deloc. Presupun ca nu ai copii si ai uitat de cind ai terminat scoala generala…
    Sa iti spun cazul meu: eram premiant, intre primii trei, si in clasa a 4-a am schimbat invatatoarea si am realizat (si ai mei la fel) ca nu eram decit in mijlocul plutonului la aceasta… Conteaza foarte mult invatatoarea/invatatorul in formarea elevului. Parintii mei erau ferm convinsi ca invatatoarea isi face treaba cum trebuie, dar nu era asa… Ea era slaba, noi eram slabi… A trebuit sa trag tare in clasa cea noua, dar am devenit olimpic, lucru ce ar fi fost imposibil in vechea clasa.
    Se foloseste sintagma “scoala aia are profesori mai buni” pentru ca de ei depinde daca acel copil va fi destul de bine instruit sa ajunga sus…
    Daca un copil poate si e instruit de un invatator slab se va plictisi repede pentru ca nu are destula informatie pe cit ar putea asimila…

  2. După cum scrii bănuiesc că n-ai fost olimpic la română. N-am reuşit să aflu din comentariu’ tău care era învăţătoarea slabă. Educaţie nu înseamnă doar să fii dobă de carte şi să ajungi un incompetent cu tone de diplome. Să-ţi spun eu cazul meu: am învăţat mereu înainte tot ce era de învăţat la şcoală, iar la ore mă plictiseam teribil. Nici măcar n-am terminat liceu’ la timp pentru că am renunţat şi pentru aia n-am ajuns la mila statului cum ajung mulţi doctoranzi. Informaţia se asimilează pe multe căi, aşa că asta cu profesorii slabi e o scuză penibilă a celor care se lovesc de prag.

  3. Acum depinde si de calitatea profesorilor. Eu am unii profesori care habar nu am ce cauta in invatamant… Educatia de baza se invata acasa dar pentru “examenele vietii” (a.k.a. BAC si admiterea) se invata in scoala.

  4. Vin cu o pereche de palme in plus ca ajutor! Si inca cred ca, acasa se pun bazele a ceea ce umanoidul va fi mai tirziu! In rest, cine vrea sa invete si are norocul de parinti destupati la creier care sa-l stimuleze in sensul asta, da, va face treaba oriunde s-ar afla.
    In ceea ce priveste scoala mai buna sau mai rea (!) aici e interpretabila toata treaba. Si vin cu un exemplu Florine, oarecum in afara a ceea ce-am spus mai sus. Depinde intr-o oarecare masura si de profesorul sau invatatorul respectiv. Fiemea are o invatatoare severa, cu o pedagogie si-o coloana vertebrala rar intilnita. Uneori mie, ca parinte imi vine sa-i zic sa-i mai lase pe copii astia sa si respire. Si vacantele lor mi se par altfel decit alea pe care noi le-am avut. Teme, fise, comentarii, caiete cu exercitii, etc…numa’ bune ca sa te crucesti. Si sa pui osu’ alaturi si sa-ti amintesti citi litri cu vin are butoiu’ circiumarului. :)) Noroc cu prietenii…
    Insa, dupa ce copchilu’ a ajuns la faza pe tara a olimpiadei de l. romana cu un punctaj de 100 din 100 mi-am scos palaria si-am zis…mucles Mala.

  5. Plm, să nu uităm totuşi că în copilărie joaca şi învăţătura se împletesc. Nu contest faptu’ că un educator bun poate scoate untu’ dintr-un elev. Daa’ sunt sigur că un părinte îl scoate mult mai bine, dacă ştie şi dacă doreşte…

  6. De acord intr-u totul. Un copil incarcat pina peste cap cu teme si programe care mai de care mai abracadabrante va ajunge mai tirziu cu niste hibe serioase pe la transmisiile neuronale. Nu ma mir ca pe fiemea o trazneste citeodata, asa un val de revolta de ma face se declar in casa zi libera de la orice activitati si sa plecam. Pe unde apucam si ne vad ochii.

  7. luati si studiati niste manuale noi…
    eu am ramas masca cind am prins unul… parca nici nu am trecut prin scoala…
    cand vor ajunge ai mei la scoala va trebui sa invat o data cu ei ca sa ii pot ajuta

  8. Conteaza la ce scoala e copilul si nu neaparat din cauza profesorilor, ci si din cauza colegilor. Cu cine sa se imprieteneasca copilul? Cu colegii. Daca acei colegi abia trec pe la scoala si-s unsi cu toate alifiile, copilul ce face? Sta izolat in clasa?

    Uite, am o prietena care a terminat cel mai prost liceu din oras. Pe langa colege maritate, gravide etc, mai avea una cu purici acasa si alta cu paduchi in cap. Iti dai seama ce riscant e sa-ti trimiti copilul intr-un asemenea colectiv?

  9. Păi de aia zic, să-şi asume fiecare părinte responsabilitatea unei educaţii bune de acasă, nu să aştepte să pice de la şcoli. Atunci nu s-ar mai ajunge în situaţii de gen. 😉

Scrie un comentariu: