Două despre violenţa în familie

Narcis delabirou spune că aseară a asistat la o cafteală crâncenă în familie şi se miră cum se poate întâmpla aşa ceva şi, mai ales, de ce nu l-au arestat poliţiştii pe soţu’ şi părintele agresiv, chiar la rugăminţile celorlalţi membri ai familiei.

Să vă povestească ipse nişte faze din anii în care lucram în sistem. Vedeam cel puţin 10-15 cazuri de violenţă în familie pe săptămână, fenomenul fiind mai des decât ne place să credem. Unele familii erau chiar abonate, aveau cel puţin o intervenţie pe lună.

Din cazurile în care am intervenit în cei câţiva ani, câte credeţi că au ajuns la o finalitate, adică la instanţă, în procese pentru vătămare corporală, divorţ sau alte manele? Zero! Z-E-R-O. Pentru că în 99,9% din cazuri femeia agresată îşi retrage plângerea încă dinainte de a fi trimis dosarul la parchet, iar în celelalte chiar înainte de a fi pus agresorul sub acuzare.

Mai mult, majoritatea familiilor în care un membru se manifestează violent sunt familii sărace. Drept urmare, sancţionarea unui membru cu amendă pentru deranjarea liniştii publice (singura chestie pe care o poate face poliţistu’) afectează toată familia şi, de obicei, mai mult p-ăia agresaţi decât pe agresori.

Bonus, două situaţii reale, trăite de colegi d-ai mei, care spun multe despre funcţionarea legii româneşti şi cum îşi apără statul oamenii care ar trebui să apere legea:

1. Agresiune clasică în familie, soţul îşi rupe soţia în bătaie şi ameninţă cu toate chinurile şi modalităţile prin care poţi ucide un om. Femeia speriată cheamă o patrulă şi îşi dă consimţământul verbal ca agenţii să intre în apartamentul pe care-l avea în coproprietate cu bărba-su, să-l calmeze pe mojic.

Mojicu’ face scandal, sare la bătaie, aşa că agenţii îl duc la secţie să-i facă dosar penal şi pentru ultraj. Femeia, venită la secţie să depună plângere împotriva bărbatului, se împacă cu el şi ambii declară că de fapt a fost o ceartă obişnuită, că nici unul dintre ei nu şi-a dat acceptul ca agenţii să intervină în apartament şi aşa au ajuns agenţii să fie judecaţi pentru abuz în serviciu, vătămare corporală şi încălcarea proprietăţii private.

2. Nişte părinţi cheamă o patrulă la poarta unui om, rupându-şi chimeşile de pe ei de năcaz, că omu’ care stă acolo a sechestrat-o pe fata lor minoră şi o violează în toate poziţiile. Deşi nu se auzeau zgomote din casă, nu poţi întoarce spatele unei asemenea posibile situaţii.

Aşa că au intrat cu forţa în casa a cărei uşă n-a vrut nimeni să o deschidă, unde cei doi iubăreţi stăteau calmi şi-şi vedeau de viaţă (erau de fapt un cuplu, da’ părinţii fetei nu erau de acord cu relaţia lor, din cauza diferenţei de vârstă). Părinţii şi-au dus fata minoră acasă, promiţând că în scurt timp vin să facă reclamaţie pentru corupere de minori şi alte manele.

Între timp, părinţii iubărelului s-au dus în peţit, s-au împăcat cu părinţii minorei şi astfel am avut iar un caz clasic de agenţi care au abuzat de exerciţiul autorităţilor publice şi au fost judecaţi.

Desigur, toţi oamenii despre care am vorbit mai sus au fost achitaţi (pentru că existau reclamaţiile prealabile la număru’ de urgenţe), da’ asta nu şterge faptu’ că au fost suspendaţi temporar din funcţii, au fost puşi la dispoziţia parchetului şi au stat în boxa acuzaţilor cu frica-n sân, gândindu-se că şi-au pus viitorul şi familiile în pericol făcându-şi datoria cum scrie la carte.

În toate cazurile de genu’ ăsta, singurul vinovat e cel agresat, pentru că inacţiunea lui crează un cerc vicios în jurul violenţei conjugale. După ce trăieşti sau auzi faze din astea, cum să mai mergi să arestezi soţi violenţi?

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

9 thoughts on “Două despre violenţa în familie”

  1. man, ai auzit de auto sesizare? Pai stai ca nu inteleg ce dracu legislatie are tara asta?? Adica sa spunem ipotetic un politisc se deplaseaza acasa la cineva la o sesizare da? Ajunge acasa si persoana respectiva este batuta mar si de frica spune ca nu depun plangere. Poti sa-mi spui teoretic care este rolul politistului aici? Pentru ca daca o luam dupa cele doua cazuri de mai sus mentionate putem data viitoare sa trimitem sa constate Postasul si rezultatul este acelasi se uita si el si pleaca.

    Bine nu face ea plangere da pe animalul ala de ce nu-l aresteza ? In America il bateau de-l gaseau dracii pana a doua zi si poate pe urma ii dadeau drumul.

  2. Instanţa nu se poate autosesiza decât de la vătămare corporală gravă în sus. Adică e cea mai gravă vătămare corporală, peste care vine tentativa de omor. Vătămarea corporală (în orice formă) se constată cu un act medical, care spune de câte zile de îngrijire a avut nevoie cel agresat. Din moment ce victima nu-şi scoate certificat medico-legal sau nu vrea să-l folosească, agresiunea nu există legal. Repet, singura chestie care rămâne în picioare e amenda, care se răsfrânge asupra întregii familii.

  3. În toate cazurile de genu’ ăsta, singurul vinovat e cel agresat – mi am permis sa te citez. O sa ti spun despre un caz sa vedem unde il clasezi la afirmatia ca este victima mereu valabila.
    Acum ceva timp la televizor am vazut o stire de mi-au dat lacrimile. Un tata si-a batut bebelusul de opt luni pana l-a bagat in coma. Motivul pentru care el a facut acest gest? Plangea prea mult, pai cam atat stie sa faca un bebelus sa planga.

  4. Narcis, tocmai am povestit si eu despre ceea ce am vazut cu ochii mei. Florin are dreptate, eu deja ma lungisem prea mult in articol. Este un cerc vicios, din care o femeie cu greu poate iesi.

  5. Nu sunt de acord cu violenta in toate formele ei…….insa, Florin are dreptate!!! “unde-i lege. nu-i tocmeala” :((

  6. Sunteti niste “jalbari”ce-si inchipuie ca se rezolva ceva prin “plangeri” ! Sa ne gandim la “solutii”,nu la justificari care nu rezolva nimic !

  7. Am asistat si eu la multe scene de acest gen dar eram neputincioasa..am scris un articol…altfel de violenta.. dar tot violenta ramane

Scrie un comentariu: