Educația și oamenii

Zilele trecute am avut ceva treabă la Biblioteca Centrală cu un nene de la un birou pe acolo. Și eu și alți vreo oameni….și stăteam noi frumușel, cât se poate de civilizat în fața ușii, fiecare cu foi, carnete și alte nebunii în mână.

Și cum stăteam noi cuminciori acolo (vorba vine cuminciori că era frig afară și toți eram îmbrăcați gros iar acolo era cald și pe mine deja mă luau nervii) vin 2 fetișoare vorbesc ceva în fața ușii și una din ele mă întreabă Aștepți pentru același lucru ca și noi?, mă uit la ea și zic Dar… nu știu pentru ce așteptați voi și în gândul meu Idioată mică scrie pe fruntea mea Mama-Omida sau am o față de vrăjitoare de presupui că știu ce naiba vrei tu să faci aici?.  Răpunsul ei la replica mea evident acidă a fost să-mi ia foaia din mână să se uite pentru ce aștept și apoi casual să intre în birou lăsând vreo  5 oameni mască.

În momentul ăla am zis că și înnebunesc. Isteața pământului niciun om nu stă în fața unei uși de dragul de a privi! Nu e deloc palpitant! Oamenii stau pentru că au treabă dincolo de ușă, oare nu-i normal?

Când au ieșit, le-am zis Știți, toți oamenii ăștia așteaptă să intre, adică există un rând! la care una din ele Îmi pare rău, nu ne-am dat seama. Să mori tu că nu ți-ai dat seama? Să-ți bați tu copii dacă e așa? Deșteaptă mică cum dumnezeul meu nu ți-ai dat seama dacă m-ai întrebat pentru ce aștept?

Am o singură concluzie palpitantă la acest articol: Oamenii sunt needucați și atunci când greșesc mint. Și mint prost. Și oferă scuze tâmpite și lamentabile.

Dragii mei, de 7 ani de acasă ați auzit? Sau principiul ăsta e dead and gone?

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

Scrie un comentariu: