Gen: ‘El e M. El e Fostul.’

  16 anisori aveam cand l-am cunoscut, o pustoaica abia iesita in lume. Stiam ca o sa se bage in seama cu mine, il vedeam cu coltul ochiului cum ma priveste. Inalt 1.89, chel, ochelari pe cap, tricou negru si jeans era genul ‘baiat rau’, genul ‘am bani’, genul ‘te duc la mall si te imbrac din cap pana-n picioare’. Se ofera sa ma duca la scoala. Accept. Si surpriza, pe langa celelalte, era si genul care vorbea frumos, genul politicos, care te ia cu ‘sarut mainile’, te priveste ca pe un bibelou si se comporta de parca ii e frica sa te atinga nu cumva sa te sparga, genul care intreaba mereu ‘esti ok? ai nevoie de ceva?’. El e M….El e Fostul…..
  4 ani jumatate am stat impreuna. Imi zicea dulceata sau dulcet sau dulceata amaruie, ma facea sa ma simt iubita, protejata, aparata, ma facea sa ma simt un copil si in acelasi timp o femeie puternica care poate face absolut orice. Am crescut sub ochii lui, m-a modelat fara sa imi dau seama si poate fara sa-si dea nici macar el seama. M-a invatat aproape tot ce stiu, m-a facut cine sunt azi.
   Ne iubeam si nu ne era frica sa o aratam, noi nu jucam joculete tampite, nu aplicam indiferenta, noi ne iubeam. Cu cat ii aratam mai mult ca il iubesc, cu atat ma iubea mai mult, cu cat ii aratam mai mult ca imi pasa, cu atat ii pasa mai mult si amandoi aratam iubirea noastra lumii intregi.
   Era departe si totusi il simteam aproape, simteam ca ma cunoaste ca nimeni altu si cred ca si acum ma cunoste ca nimeni altu. Vorbeam cu orele la telefon, nopti intregi de rasete, glumite, de ‘mi-e dor de tine’, de ‘te iubesc’, de facut planuri impreuna. Voiam sa ne casatorim, sa facem copii, eu voiam 2 fete, el voia doar una, ne certam in gluma pe tema asta.
   Nu a mers, nu a mers din motive obiective pentru mine, pentru el nu, el nu a inteles de ce nu a mers. Si acum ma intreb uneori cum ar fi fost azi viata mea daca mai eram cu el, si acum ma intreb cate lacrimi din alea pe care le-am varsat pentru cel de dupa el, nu erau de fapt pentru M., si acum ma intreb daca in momentele alea nu imi jeleam de fapt relatia cu el. Nu mi-am lasat timp sa o jelesc singura, nu mi-am lasat timp sa plang dupa tine…..Imi pare rau….Iti multumesc pentru tot…El e M…El e Fostul….

                                                                                                           …..pentru M.
                                                                                                                    A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

10 thoughts on “Gen: ‘El e M. El e Fostul.’”

  1. Nu ma pot abtine sa nu trec pe aici din cand in cand. Imi vad o parte din.. viata, in cuvintele tale.. o parte doar, dar cea mai frumoasa parte.Aseara am primit ceva ce nu ma asteptam, un blog facut pt mine acum 3 ani. Am fost intrebat: "Vrei sa ai grija de blog? Ti-l incredintez. Daca doresti." Am spus: "este cineva la mine pe facebook ce si-a deschis un blog si il citesc" si a parut ca un refuz. Trecand peste faptul ca te citeste si esti apreciata, bineinteles am acceptat. Nu sunt un bun scriitor, intotdeauna cand scriu ceva si dau enter, postez, imi dau seama ca ceva nu am scris corect, ca trebuia sa ma scriu ceva, ca nu am exprimat chiar cum mi-as fi dorit (la naiba, sunt un perfectionist si partea proasta e ca nu-mi iese tot timpul), chiar daca uneori cuvintele curg ca un izvor.. nu stiu daca voi putea fi la inaltime, comparativ cu ce s-a scris acolo in lipsa mea(eu nu mai aveam acces acolo de vreo 2 ani, e cu acces limitat, pe baza de invitatie).. o sa incerc. Esenta, de fapt, e ca cedarea lui in grija mea, mi-a adus tristete, ca intr-o zi in care ploua neintrerupt de cand te trezesti si pana te culci, cu nori negri si apasatori ce-ti dau impresia ca iti vor cadea in cap in orice moment. Imi suna foarte ciudat aceasta incredintare, imi suna in doua moduri: a renuntare totala, a sfarsit de drum, a incercare disperata de a rupe tot ce tine de ce a fost (lupta creier contra inima), dar si ca un "arata-mi ce poti, arata-mi ce mai ai, daca mai ai ceva, arata-mi ca nu ma insel si fac o greseala iar, da din tine tot ce ai".. "show me".. E greu sa scrii, e o adunatura de cuvinte, de simturi, ce se lovesc in cap de toate colturile (caci am multe colturi ascunse prin cap), se lovesc si ies greu si nu intotdeauna intr-o forma acceptabila, inteligibila, cosmetica si pt asta te invidiez dar in acelasi timp te admir, ca totul are un inceput, o esenta si un final, totul e "un tot". Felicitari.

  2. Cris, e cel mai frumos mesaj pe care l-am primit. Ma bucur sincer cand vad ca exista cineva acolo care citeste ce scriu, e un sentiment extraordinar sa stiu asta. Ia si scrie, scire da enter si nu reciti, eu asa fac scrie tot ce iti trece prin cap cum iti trece prin cap si nu iti mai fa atatea griji pur si simplu fa-o

Scrie un comentariu: