Inapoi acasa

Iata ca intr-un final m-am intors si eu de prin alte locuri .

Vineri am revenit de la Botosani, un loc tare drag mie, unde am participat la Grepit. Cred ca nu mai este nevoie sa mai mentionez cat de super tare a fost pentru ca sunt sigura ca am mai facut-o si in alti ani.  In plus sunt sigura ca nu e om care sa fi fost acolo si care sa nu doreasca sa se intoarca. Drept dovada eu am participat timp de trei ani si as mai merge multi ani pentru ca e un alt fel de mediu iar acolo se pot gasi alt fel de oameni.  Si ca sa ii laud putin si ca sa ma laud si eu putin am participat in cadrul acestui concurs si la cel mai scurt festival de film organizat la noi in tara si poate chiar in lume: „Atom film festival” si am obtinut astfel premiul publicului pentru stopmotion-ul cu care am participat.

Curiozitatea si consternarea care deriva din aceasta experienta are legatura cu prostia umana si cu snobismul unora care depaseste orice limita iar ea suna cam asa:  de ce sa catalogam un grup de oameni din cauza unui numar mic de persoane care se desprinde si se diferentiaza dintre cei multi. Am auzit ca informaticienii sunt plictisitori, neatenti, ignoranti. Fals!! Unii poate chiar sunt asa insa sunt si altii, adica cei mai multi care fac diferenta. Ei stiu sa faca gesturi frumoase, au multa initiativa, sunt foarte sociabili si dezghetati. Pentru cei ce nu cred va invit sa va convingeti singuri insa va avertizez ca inainte trebuie sa renuntati la prejudecati.  Apoi mai e si ideea conform careia daca nimeresti un om prost dintr-un oras/ facultate inseamna ca toti sunt insa probabil aici eu sunt putin cam prea subiectiva.

Vineri am ajuns acasa insa cine a putut  sta linistita, asa ca m-am urcat in masina si am plecat la cautat de cazare prin Iasi. O mare incurcatura din care nu poti iesi cu bine decat daca stii la ce sa te astepti de dinainte si astfel sa te inarmezi cu multa rabdare. Dar de detaliat voi detalia in alt articol deoarece inca ma mir cat de mare e gradina Domnului si inca ma intreb daca mai am de descoperit multe din ea. Oricum, acum in fine sunt acasa si o sa mai raman pe aici pana pe 28 cel tarziu.

Scrie un comentariu: