Întâmplări cu cre(ş)tini

Cre(ş)tini din ăia baptişti, penticostali sau alte secte, care obişnuiesc să tranşeze copii drept jertfă pentru Dumnezeul lor milos şi atotiubitor; din ăia care vin pe la noi pe la uşi să ne povestească ce minunat e să mergi să te rogi împreună cu ei pentru ca apoi pastoru’ să-ţi taie chitanţă pentru serviciile de comunicaţii prestate între tine şi Iehova.

O vecină mai în vârstă, care a achiesat la credinţa lor dreaptă acum câţiva ani, a rugat un coleg de congregaţie, care se ocupă cu construcţii, să-i facă un gard. Contra cost, că ştiţi voi zicala: frate, soră, la biserică, brânza-i pe bani.

După terminarea lucrării s-a constatat un lucru dubios: nu a mai rămas nici un rest de materiale de construcţii; nici un centimetru de ţeavă, nici un gram de ciment, nimic, nimic. Vă daţi seama cât de bine a estimat meseriaşu’ necesaru’ de materiale?

Mai mult, bruma de scule şi unelte pe care femeia le avea într-un atelier de la răposatul soţ, au decis subit să plece; probabil de plictiseală. Şi nu poţi învinui un frate de furt, chiar dacă era singurul care avea acces în curte pe perioada lucrării, în afară de ea.

Acu’ câteva săptămâni am avut de organizat o nuntă, într-o sală de nunţi a cărei proprietar îi tot ceva credincios din ăsta care n-ar face rău, pentru nimic în lume. Probleme au fost încă de atunci, când el a început să le povestească mirilor cât de naşpa am aranjat noi sala şi cât de mişto putea să o facă firma cu care are el barter şi care i-ar fi costat doar un pic mai mult.

Pic mai mult care însemna comisionu’ lui de şmecher, pentru că firma respectivă are cam aceleaşi tarife. Doar că mirii venind cu firma cu care au negociat direct (adică noi), au ieşit mai ieftin exact cu comisionu’ lui şi el a fost practic scos din schemă.

Şi ca tacâmu’ să fie complet, ne sună azi să ne întrebe dacă nu cumva am plecat noi cu jegurile lui de huse care erau p-acol, când am aranjat noi sala. Serios, nişte huse din material de care îşi lua bunică-mea să-şi facă fustă când merea la balu’ sătesc. Nici măcar nu le puteai confunda cu ale noastre, pentru că diferă culorile major şi ale noastre nu-s cu floricele…

Nici nu ştiu ce ai putea face cu vreo trei feţe de masă de culori diferite şi vreo zece huse de scaune între care nu erau două identice (gândesc că erau puse pentru cei care veneau să aleagă culori/aranjamente). Să organizezi cine romantice în doi?

Şi nu m-ar mira fazele astea la oameni de afaceri care au ca scop declarat să facă bani cât mai mulţi; da’ mai sus am vorbit de handicapaţii ăia care vin pe la porţi cu Turnul de Veghe să ne explice despre cum să ne iubim aproapele,să nu fim hapsâni, să nu iubim valorile materiale şi alte căcaturi. No shit!

Primu’ care mai vine la mine la poartă cu dume din astea, o să primească nişte şuturi în cur de-o să plece cu coloana strâmbă! Am zis!

foto: lascaupetru.wordpress.com

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

4 thoughts on “Întâmplări cu cre(ş)tini”

  1. :)))lasa ca e bine…aici unde ma adus dracu…vin si te bat la cap in limba asta spurcata….si ioi..ca zici ca ei sunt frate cu satanika :))))….

  2. “ei sunt frate”…asa le zic eu aici…..ca sa ma inteleaga pe romaneste :)))…

  3. Vorba cantecului : pozeaza in crestini mai buni decat Sf Petru, sunt ipocriti, manca-mi-ar p..a pana ramane de 1 metru.Am zis

Scrie un comentariu: