Întrebare pentru părinţii ‘de treabă’

Să povestim puţin. Se întâmplă într-un mic orăşel de provincie. Un om de afaceri foarte bogat şi influent, îi face cadou de majorat unuia dintre fii lui un BMW Z4 şi îi dă pe timpul vacanţei nişte responsabilităţi la compania lui.

Într-o seară trebuia să-i ajungă un partener de afaceri important din nuş-ce-ţară şi normal că trebuia aşteptat cu o maşină decentă la aeroport şi dus la un hotel până dimineaţă; întâmplarea face că în acea seară şoferul personal al babacului avusese un accident, aşa că s-a văzut nevoit să caute altă soluţie.

Îl sună deci pe fiu-so care era la o petrecere; auzise deja de accidentul şoferului (cum se întâmplă în oraşele mici) şi bănuia cam de ce îl sună babacu’. Băuse câteva păhărele şi îi era ruşine să-i spună, aşa că nu-i răspunde la telefon. Când a ajuns acasă a predat cheile de la maşină şi telefonul pentru o lună: când te sun îmi răspunzi, indiferent dacă poţi să faci ce te rog sau nu. Respectivul copil a luat doctoratul în management şi acum e director adjunct la acceaşi companie.

Alt orăşel de provincie, un poliţist influent. Fii-su’, genu’ de băiat-de-bani-gata-cu-maşină. O mulţime de abateri de circulaţie ‘muşamalizate’ de babac sau colegii lui, situaţii în care trebuia să-i fie anulat permisu’, dosare penale, accidente uşoare etc. De fiecare dată babacu’ şi’a pus obrazu’  şi buzunaru’ să-l scoată din necazuri, ba mai mult, să rămână şi cu permisul. Acum fii-su’ îi relativ putred sub nişte metri cubi de pământ în urma unui accident de circulaţie.

Azi, siteurile de ştiri scriu: ‘Fiul unui om de afaceri din Constanţa a murit la volanul unei maşini de lux cu care circula cu 240 de km la oră.’ Câţi tineri de 24 de ani cunoaşteţi care ar putea să-şi cumpere pe forţe proprii o maşină de lux? Şi chiar dacă ştiţi doi-trei (deşi mă îndoiesc), din ăia care îşi cumpără maşină scumpă din banii munciţi de ei, câţi rup asfaltu’ cu ea fără să se gândească că dacă lovesc maşina îşi bat joc de banii lor?

Poate că o fi oarecum dubios ca tu să fii foarte bogat şi progenitura-ţi să umble cu o rablă senilă, da’ întrebarea mea pentru părinţii ‘de treabă’ este: oare cum te simţi când îţi culegi copilul mort sau schilodit dintr-un morman de fiare vechi ştiind că ai avut o maaare contribuţie la nenorocirea lui?

Sursa.

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

10 thoughts on “Întrebare pentru părinţii ‘de treabă’”

  1. Vrei sa spui ca odata ce un parinte ii cumpara copilului sau o masina, e automat responsabil de ce urmeaza sa se intample?

  2. În mare măsură, pentru că ar trebui să îţi cunoşti copilu’ şi dacă îi genu’ care face necazuri în general cum crezi că se va comporta cu o maşină care costă cât un apartament şi poate circula cu viteze care-s legale numa’ un circuit de viteză? Nu zic că n-or fi şi excepţii, da’ în general părinţii îs de vină, părerea mea.

  3. Sigur ca sunt responsabili parintii, nu gresesc atunci cand ii cumpara masina ci gresesc atunci cand aleg masina si cand il scot din rahat. Ii da plodului siguranta ca orice poate sa faca tot nu va fi pedepsit de autoritati.

  4. Am un exemplu care, dupa parerea mea, ar trebui urmat de multi. Cel putin eu o fac.
    Am niste rude stabilite de prin ’74 undeva, prin tarile calde. Au doua fete, una are acum 30 de ani, cealalta 27. Ambele casatorite. Au fost in excursii prin lume, au tot ce au nevoie.
    Ce mi-a placut si am apreciat este faptul ca NICIODATA rudele mele nu le-au dat totul de-a gata. Conventia era urmatoarea: “Vrei masina? Noi punem jumatate, pentru cealata jumatate muncesti tu. Vrei in excursie? Noi te ajutam cu jumatate. Restul pui tu din munca ta.”
    ALa noi babacu’ le da pe tava zeci de mii de euro fara ca ei sa miste un deget. De obicei realizeaza asta, dar cand deja e prea tarziu. Regrete eterne…
    …si mi-am amintit de versurile lui Pavel Stratan:
    “Ori traiesti putin si bine,
    Ori mai mult dar bine nu.”
    Desi personal cred ca se poate gasi si o cale de mijloc.
    Dar deh, obrazul subtire…

  5. Progeniturile nu mor doar in masini scumpe, ci si in rable. Vina parintilor nu e ca le cumpara ceva, ci ca nu ii invata sa fie responsabili.

  6. @Alina Rad aia încercam să spun şi eu în primul paragraf; am dat un exemplu (dintre puţinele) de părinte care atunci când şi-a cadorisit odrasla l-a şi responsabilizat.
    @Marian ani dreptate şi metoda e una interesantă.

  7. Eu am o vorba cand vad pe cate unul care conduce cu viteza: “Vedea-te-as in gard!” De ce? Pentru ca numai dupa un accident, unii dintre ei se potolesc, daca mai apuca. Sau ar mai fi buna expresia: “Unde te grabesti bai? Intre patru scanduri?”
    Si este adevarat, cand ii iei proaspatului majorel o masinuta care costa cel putin cat doua Dacii, copilul are tendinta sa se dea mare fata de prietenii lui, sa circule cu viteza, sa plece direct in demaraj, daca are moto o baraie pana il aude toata strada. Am vazut pe autostrada pe unul care mergea doar pe roata din spate si avea 35 de ani. Am vazut si doua accidente foarte grave: o dacie intrata sub un autobuz si o masina intrata intr-un gard care a luat foc instantaneu. Ambele accidente s-au soldat cu cate 3 morti, toti dintre ei tineri. Pacat ca unii dintre ei isi dau seama prea tarziu ca masina este de fapt creata doar pentru a te duce dintr-un loc in altul si nu pentru a iti etala talentele de Schumacher al Romaniei.

  8. astfel de parinti ori au fost crescuti la fel, ori au pornit de jos, si-au zis sa le dea totul pe tava copiilor, sa nu-si rupa saracii oasele dand cu carca.
    lasa-l sa se rupa in mertzan.

Scrie un comentariu: