Învăţătura românească

Replica la articolul lui Mihai.

După cum era intriga, zice’se că un bun tâmplar vroia să se retragă în pensie, să’şi vadă de familie şi bătrâneţuri. Aşa că se sfătui cu colegii lui despre asta. Ca urmare, în câteva zile patronul lui află despre această intenţie de la pupîncuriştii care nu conteneau să’i lingă biluţele pentru a prinde un post de şef mai mic în firmă. Îi propuse tâmplarului cel mai mare şi pretenţios proiect de moment al firmei. Tâmplarul s’a scuzat politicos şi a motivat că sunt destui meşteri buni şi tineri care vor să se afirme, iar el ar dori nişte proiecte mai uşoare până împlineşte vârsta pensionării.

Patronul nici nu vru să audă aşa ceva şi îl ameninţă cu suma foarte mare trecută clauză de contract prin grija lui. Astfel, tâmplarul nu avu de ales. Şi’a ales cele mai bune ajutoare şi cele mai bune materiale şi într’un an făcu o lucrare fără cusur. Văzând aşa, patronul schimbă planurile originale cu unele puţin modificate şi i le băgă sub nas tâmplarului. Îi aplică clauza de contract şi îl trimise în şomaj cu litera ‘i’.

Tâmplarul, om de familie şi conştincios, avea o sumă frumuşică pusă deoparte pentru zile negre, şi luă de acolo pentru a plăti clauza. Cu restul începu să construiască o casă frumoasă pentru familia lui. Singur. Pentru că colegii pe care îi rugase să îl ajute la un preţ mai mic se dădură loviţi cum că nu ar avea timp şi din alea. În anul în care fu ocupat cu construirea noii case veni şi vremea pensionării.

Când a terminat de construit casa, vecinii invidioşi i’au spart geamurile. Astfel, se văzu nevoit să facă credit pentru geamuri noi. După ce şi’a mutat familia în noua casă fu călcat de hoţi. I’au luat tot, până şi ciorapii de lână de la naftalină. În acest timp statul se gândi să impoziteze pensiile. Întrucât tâmplarul mai avea un apartament, moştenit de la părinţi, în care stătuse familia lui până la mutarea în noua casă, statul îi impozită casa cu impozit dublu… Lovit de supărări, omul făcu un preinfarct şi începu să ia medicamente. Scumpe, datorită co-plăţii nou instaurate în sistemul de sănătate.

Tâmplarului nu’i mai ajungeau banii să trăiască. Rate, impozite, medicamente. Familia lui hotărî să’l ducă la o casă de bătrâni. Şi acum stă la azil şi se gândeşte, cum dintr’un om respectabil, cu un job bun, economii, apartament şi o familie frumoasă, a ajuns un moş cardiac, singur la un azil de bătrâni.

Logica: Cine’i harnic şi munceşte, ori e prost, ori nu gândeşte!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

2 thoughts on “Învăţătura românească”

  1. “M-am targuit cu viata pe un leu
    Dar viata mi l-a refuzat,
    Oricat mi-ar fi-n amurg de greu
    Sa-mi vad avutul scapatat.

    Caci viata nu-i decat un sef
    Ce iti ofera tot ce-i ceri,
    Insa salariul nu-i un chef
    Caci te-ai legat fara-ntrebari.

    Si am muncit din greu, ca sclav
    Doar ca sa aflu la final
    Ca as fi fost platit grozav
    De-as fi cerut, in mod real.” (Napoleon Hill)

Scrie un comentariu: