Mafia amaneturilor

În cadrul unui amanet de renume din Iași, cu agenții răspândite în tot orașul, are loc o ședință cu angajații. Proprietarul amanetului ținând în mână un sac cu piese, se adresează angajaților Nu mă interesează cum faceți, astea trebuie să dispară!. Evident, piesele (când zic piese mă refer la bijuterii) aveau fiecare câte un defect. Sacul conținea de la piese din aur umplute cu plumb la piese parte-aur, parte-tinichea.

Și astfel, angajații au pornit prin Iași să ducă bijuteriile mai departe, adică să le dea la alt amanet, pe sistemul țeapă după țeapă. Și reușesc să le dea astfel încât, la alt amanet, ajunge un lanț ce pus pe cântar, avea 99,09 gr. Problema e că din gramele alea, doar 30 erau aur, restul plumb. Pe lanț și o monedă (veritabilă, de astă dată) se dau 10.000 RON, adică 100 milioane de lei vechi.

După o analiză atentă și cântărirea fiecărei verigi în parte se realizează faptul că piesa e umplută cu plumb întrucât verigile aveau greutăți diferite, unele din ele fiind chiar goale. Acesta este lanțul:

În mod normal, în acest punct se urmează o anumită procedură: se cheamă poliția, se depune plângere împotriva celui ce a amanetat piesa, se cheamă asigurările pentru a se recupera paguba (în cazul în care nu se recuperează de la inculpat). Însă, proprietarii amaneturilor nu procedează așa deoarece în momentul în care vine poliția îți ia piesa până la clarificarea situației, întreaga procedură durează foarte mult iar asigurarea crește în astfel de cazuri. Așadar, ei preferă să-și trimită angajații în gura lupului și să reia cercul vicios al țepei după țeapă.

Evident, în spatele fabricării unor astfel de bijuterii se află o întreagă rețea. Însă cum se poate opri această mafie când chiar cei care au cel mai mult de suferit o ajută? Rețeaua merge dincolo de fabricarea pieselor și este consolidată de proprietarii amaneturilor care, în loc să meargă la poliție, se coboară la nivelul unor infractori de cartier și dau chiar ei țeapă. Angajații sunt prea înspăimântați de ideea de a plăti din buzunarul propriu paguba, însă ei nu sunt informați și nu știu că nu există nicio lege care să-i oblige la aceasta, cu excepția cazurilor în care au complotat sau nu au respectat grila conducerii cu privire la verificarea aurului . Orice angajat aflat într-o astfel de situație poate să-și dea demisia și să plece absolut legal, și pe deasupra neriscând dosar penal pentru că riscă asta în momentul în care încearcă să amaneteze bijuteriile în altă parte.

Hai să luăm un caz absolut ipotetic și teoretic: un angajat al amanetului ia lanțul respectiv și încearcă să-l amaneteze în altă parte. Ajunge la un amanet și cei de acolo realizează că piesa e umplută, vine proprietarul și îi cere celui ce a încercat să amaneteze lanțul să facă o alegere: ori lasă lanțul acolo (și amanetul respectiv se alege cu  sumă frumușică), ori se depune plângere, în urma căreia riscă dosar penal și de la 6 luni la 3 ani de închisoare cu suspendare. Angajatul preferă să lase lanțul acolo, își dă demisia și astfel amanetul rămâne cu pagubă de 10.000 RON. Împotriva angajatului nu se poate lua nicio măsură întrucât el a verificat aurul conform grilei, poliția și asigurările nu mai pot fi chemate întrucât piesa nu mai este în posesia amanetului.

Cazuri de genul se întâmplă și vor continua să se întâmple dacă amanetele nu încetează să se țepuiască unele pe altele și nu încep să lupte împotriva celor ce fabrică astfel de piese. Dar, oare când vor înceta aceștia să fie comozi și vor face aceasta?

A.M.

Author: Adriana Macovei

Modestia nu mă caracterizează. Și de ce ar face-o? Oamenii care fac pe modeștii, de obicei, cerșesc complimente. Eu nu am nevoie de complimente. Știu cine sunt și cine vreau să ajung. Cei care mă citesc știu și ei.

15 thoughts on “Mafia amaneturilor”

  1. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul….daca esti destul de prost sa te duci la alt amanet sa dai mai departe e treaba ta….mai stai si la racoare

  2. Angajatii nu prea stiu cu ce se mananca treaba asta. Ei stiu ca daca ce primesc ei in amanet, nu e aur, vor plati. Pt ca, teoretic, li se ofera toate resursele pt verificarea aurului si nu au nicio explicatie daca in loc de aur e plastic, pietre sau orice altceva.

  3. Mereu m-am intrebat cine face evaluarea bijuteriilor atunci cind sunt aduse la amanet? Nu sunt bijutieri cei care preiau piesele ! Sa te bazezi doar pe declaratia celui care vine in pravalia ta mi se pare cel putin absurd !

  4. Greu de probat totul dar nu imposibil (si acum ma refer la subiectul in sine al materialului de mai sus)…Foarte fain scris !

  5. Am sustinut de curand un preinterviu pt postul de amanetar, urmand ca in curand sa sustin si interviul fata in fata. Este vba de o casa de amanet ce primeste doar aur. Am o nelamurire. Eu va trebui sa evaluez bijuteriile sau va fi o persoana specializata si eu o sa ma ocup doar de incheierea contractului si acordarea imprumutului? O sa ridic si problema asta la interviu, dar nu mai am rabdare pana atunci si as vrea sa aful raspunsul la intrebare? Multumesc!

  6. As dori sa lamuresc cateva aspecte : 1- persoana de la amanet care preia obiectele , raspunde ptr ce preia…adica daca nu deschide ochii si nu verifica obiectul (daca e metal pretios sau nu , carataj , valoare , etc) atunci isis merita “teapa” cu varf si indesat. Aceea persoana (fie angajat , fie patron) care sta acolo , la amanet , are ca sarcina de servici preluarea si VERIFICAREA obiectelor ptr care da banii. Daca nu stie , nu vrea , nu are atentia necesara sa verifice obiectele cand le preia in amanet , atunci ori nu are rost sa lucreze intr-un amanet ori sa puna banii in cazul unei tepe , fiindca domnia si prostia se platesc (si neatentia) Clientul care vine in amanet de multe ori nu stie ce valoare are obiectul pe care vrea sa-l amaneteze..exemplu :.l-a gasit acasa intr-un sertar vechi , vine cu el la amanet si intreaba ‘cat pot primi pe asta?” sau “cat valoreaza?” Daca , sa presupunem , obiectul este din bronz aurit , insa angajatul e prea obosit sau neatent ca sa-l verifice , si presupune ca e din aur , si da bani frumosi pe el…apoi constata ca s-a pacalit…cine e de vina?
    2 – in articol de scrie “risca dosar penal..6 luni/3 ani inchosare , etc”…nu risca NIMIC . Propietarul casei de amanet poate sa faca cate plangeri vrea la politie , insa individul care vine cu falsuri in amanet nu risca NIMIC dpdv legal , asta fiindca e aproape imposibil de dovedit tentativa de inselaciune cu buna stiinta.Repet , individul va declara ca a gasit acasa obiectul , sau ca l-a primit si a venit cu el la amanet , pentru a-l evalua…vazand ca acel obiect valoreaza o caruta de bani , s-a hotarat sa-l amaneteze.
    In alta ordine de idei , subscriu la cea a zis autoarea articolului , adica faptul ca e condamnabil faptul de a “plimba teapa” precum si atitudinea patronului , descrisa in articolul de mai sus

  7. Numai prostii scrise aici si observ ca nu numai eu stiu asta.
    1. Aurul nu se umple cu plumb… o fi tiganul, tigan si hotul hot dar nu e nimeni atat de prost sa puna plumb, un material cu o densitate mult prea mare comparabil cu cea a aurului (diferenta intre un lant de aur pur si unul umplu cu plumb… e muuuuult prea mare deci ala care primeste in amanet asa ceva sincer, asa ii trebuie daca e prost)
    2. Pot sa suflu o caramida cu aur si sa ma duc sa o las in amanet, angajatul o verifica apreciaza bunul si imi ofera cat crede el de cuviinta. Obiectul nu se confisca nu se “taie”, nu se cheama nicio politie si nu se da nicio pedeapsa … astea sunt niste prostii scrise de oameni care le-au potrivit
    3. Politia se poate anunta in cazul bunurilor furate si amanetate dar…in aceste cazuri se ia bunul pentru proba si teoretic o casa de amanet este despagubita, PRACTIC…. niciodata.
    4. Cand esti in lipsa de cunostinte cel mai bine ar fi sa stai cuminte in banca ta 😉

Scrie un comentariu: