Vosganian îi un politician perspicac şi coios, pe deasupra. Primu’ politician care şi-a dat seama şi a avut curaj să spună că serviciile deţin blogosfera românească. După ce am reuşit să mă opresc din râs – cu greu, sincer, am interceptat nişte biţi, să încerc să-mi dau seama unde e scurgerea de informaţii, că nu se poate dom-le, să afle aşa, tot politicianu’, despre trebile noastre interne.
Nu-i greu să afli că asupra domnului cu pricina planează nişte suspiciuni de colaborare cu Securitatea. Bine, ştiu că, între timp, CNSAS şi justiţia l-au spălat, da’ nui primu’ lustrabil spălat de autorităţile româneşti, au fost spălaţi unii care-au recunoscut în gura mare c-au fost securişti.
Mai mult, în CV-ul de pe blogul personal, domnul uită să ne spună cu ce s-a ocupat înainte de ’90 (pentru că v-am mai explicat io de ce-i foarte uşor să depistezi comuniştii securişti, după posturile ocupate pe vremea comunismului). Aşa că există o gaură de vreo opt ani în care se pare că nu a lucrat nimic, imediat după ce a absolvit facultatea.
Şi-atunci mi-am dat seama: cum să nu miroase un securist bătrân, cu experienţă, faptul că noi suntem deţinuţi de servicii? Că dacă suntem cinstiţi, noi ăştia care n-am prins vechea securitate, suntem doar nişte amatori. Bine, nici Varujan nu-i mai răsărit, de aia-l invit la o cafă ca-ntre securişti, să-i explic proverbu’ ăla, că securist pe securist nu se toarnă.
Informaţie interceptată via agentu’ special Zoso.
Sa-l pis in chelie