Nu mai eşti ca la-nceput!

Când te vede pentru prima dată, se simte atrasă de tine, îţi admiră calităţile. Îţi spune că eşti spiritual, amuzant, că arăţi bine, că ai gust, că eşti diferit de ceilalţi – în sensu’ bun, că ai anturaj mişto, că-i brici că eşti independent şi alte blablauri care au ca rezultat comun faptu’ că reuşeşte să-ţi intre în inimă, prin efracţie.

Trece o perioadă, lucrurile se aşază frumos între voi, când, într-o seară, în timp ce dezvoltaţi un subiect cu tentă filozofică sau ştiinţifică, îţi spune: ştii, pe mine nu mă prea interesează chestiile astea, nu mai bine le discuţi cu prietenii tăi, când ieşiţi la bere? Sau mai târziu, după ce se termină telenovela?

O laşi în telenovela ei şi-ţi notezi în minte ca pe viitor să nu mai deschizi subiecte din astea cu ea, nici atât când se uită la telenovelă. În altă seară, când discutaţi subiecte importante de-ale omenirii, gen cine duce gunoiu’, cine cumpără pâine, îţi aruncă: niciodată nu putem vorbi un lucru serios, tot timpu’ faci glume, m-am săturat de glumele tale răsuflate, îi timpu’ să devii şi tu mai serios!

Notezi şi asta în minte, no more jokes, mai ales când vorbiţi chestii legate de viaţa voastră. Într-o seară sunteţi invitaţi undeva, de regulă cu prietenele ei şi cu prietenii prietenelor ei, că atunci contează cum arăţi. Te loveşte: hai să-ţi luăm o pereche de blugi mai strâmţi, că ai numa’ largi, când ieşim undeva n-ai cu să te-mbraci…uite şi o cămaşă din asta, mai elegantă, nu mai merge să te îmbraci ca un puşti, trebuie să evoluezi şi tu!

Accepţi, de dragu’ ei şi nici nu realizezi în care moment încep să-ţi dispară subit de prin dulap hainele cu trei mărimi mai mari şi şepcile de beizbol. După o seară petrecută cu prietenii tăi şi ajuns acasă rupt de mort: n-ai de gând să mai răreşti şi tu ieşirile astea cu prietenii? Nu vezi că n-au nici un ‘mniezo, nici unu’ dintre ei? Trebuie să-i laşi în urmă, dacă vrei să evoluezi, ei nu vor, vor să rămână aşa şi te trag înapoi şi pe tine!

Şi răreşti beţiile cu pretenii, să n-ajungeţi la discuţii mai adânci sau la ales între ei şi ea. De obicei imediat după asta vine: da’ nu crezi c-ar fi timpu’ să fii mai matur, să-ţi asumi nişte responsabilităţi adevărate, să te gândeşti mai mult la ce vrei de la viaţă? Să devii bărbat adevărat?

Şi faci pasul fatal, pân’ la urmă, că n-ai de-ales. Rămâne să filozofezi singur, când ai ce, să nu mai faci prea multe glume, te-mbraci cum vrea ea, mai ai numa’ pretenii agreaţi de ea şi independenţă, din părţi. Realizezi că te-a modelat cum a vrut ea, da’ eşti fericit, că sunteţi împreună, că vă iubiţi, că vă merge bine şamd.

Ea, se uită triumfătoare la opera ei de artă – adică la ce-a făcut din tine, te contemplează o vreme şi dup-aia urlă: nu mai pot fi cu tine, nu mai eşti ca la-nceput!!!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

4 thoughts on “Nu mai eşti ca la-nceput!”

  1. Ai 25 ani? Eşti tânăr, sănătos şi plin de energie? Eşti viclean şi doreşti să-L sfidezi chiar şi pe Dumnezeu însuşi?
    Căsătoreşte-te, prostule, şi o sa-ti treacă. :))

  2. Desi orice barbat stie lucrurile astea, e obligatoriu sa ni le reamintim din cand in cand. Macar din amuzament (ca asta a mai ramas din unii dintre noi… sa facem haz de necaz in barba).
    Si, ca un facut, acum un minut, nevasta-mea: “E 12 noaptea! Treci la culcare!” 🙂
    Ideea stii care e? Ele se cred foarte sigure pe ele si habar n-au cat de usor pot “s-o fure”!

  3. :)) Ce de barbati au sarit sa isi dea cu parerea. Recunoasteti ca fara noi ati ramane mereu niste copii rataciti. 😉

Scrie un comentariu: