Patriotism unlimited

Contuinuând seria veselă cu care am început săptămâna, şi pe care am fost cel mai crititcat ever de pseudopatrioţi, să dezbatem puţin pe problema patriotismului. Cei care aţi avut impresia că am scris de rău la adresa României neîntemeiat şi pentru că nu îmi iubesc ţara, v’aţi înşelat amarnic. De fapt articolu’ ăla super-mega-criticat a fost o răbufneală de dezamăgire faţă de stadiul în care a ajuns ţara căreia mi’am dedicat viaţa…

Încă de fraged am avut ocazia să sparg graniţa, să mă duc la căpşuni sau la alte activităţi, după cum mă îndemnaţi unii, da nu am considerat plecarea din ţară o soluţie, şi nu o consider nici acum.  Când am luat hotărârea să îmi dedic viaţa ăstei ţărişoare, nu aveam nici 20 de ani. În februarie 2002 am mers să’mi satisfac stagiul militar la cerere. Am făcut o armată cum nu au prins mulţi după decembrie ’89. În perioada de instrucţie nu îmi maintesc să fi văzut câmpu’ de instrucţie fără raniţă… Am ajuns în stadiul în care, dacă trebuia să merg undeva, mai degrabă fugeam, că mergând oboseam mai repede.

De atunci nu am mai trecut în rezervă niciodată, pentru că imediat după armată, m’am şi angajat prima dată într’o structură de jandarmi. Am petrecut nopţi reci, ploi, ninsori şi canicule în stradă, încercând după posibilităţi să aduc un plus de siguranţă comunităţii din care făceam parte. Nopţi de revelion, de Crăciun, de Paşte, pe când majoritatea preferă să stea cu cei dragi, eu eram în stradă tocându’mi nervii cu prostia omenească, uzând o pereche de bocanci şi o ţinută cumpărate din banii mei, pentru că statu’ nu avea bani să  ne asigure uniforme. Eram tânăr şi credeam că pot schimba ceva, că pot face diferenţa, dar cu timpul mi’am dat seama că nu am nici cea mai mică şansă în sistemu’ ăsta bolnav!

În Decembrie 2006 mi’am dat demisia şi m’am angajat la Brad, la o unitate de vânători de munte. Am fost nevoit să renunţ şi la gradul dobândit anterior (sergent), şi am luat armata de la capăt, de la baza piramidei. Am jurat a nşpe’a oară să’mi apăr patria.

Sunt mulţi în ţara asta care nu văd importanţa armatei române şi se întreabă cretineşte de ce cheltuim atâţia bani cu întreţinerea armatei. Nu se gândesc că e de fapt singura instituţie care garantează suveranitatea şi apără integritatea teritorială a ţării. Ştiu că momentan pare un mastodont nenecesar, şi trebuie să ne rugăm să nu fie vreodată nevoie de ea. Da’ cum întotdeauna există un ‘dar’, mă întreb câţi dintre voi ăştia  megapatrioţi aţi fi în stare să puneţi mâna pe o puşcă, să ieşiţi în bătaia gloanţelor să apăraţi ţara ‘chiar cu preţul vieţii’.

Ştiu că din afară, munca în armată pare un huzur pe bani publici. Vă spun eu că nici un militar angajat (ăştia fiind carnea de tun a armatei) nu s’a ajuns, şi nu se va ajunge cu banii de la armată. În plus, avem contracte pe perioade determinate de 2-3 ani, iar băncile dau credit maxim pe perioada pe care ai contract, deci nu există nici o şansă să’ţi faci rate la un apartament, maşină, etc. Nu avem dreptu’ la sindicat sau să facem grevă, prin statut, deci practic nu are cine să ne apere drepturile şi interesele.

Un militar angajat pleacă din armată cu musaiu’ la 40 de ani, fără pensie. Alternativa e să faci şcoala de subofiţeri/ofiţeri, unde nu interesează pe nime’ ce ai în cap, ci câţi bani dai, aşa cu e cam pe oriunde în ţară. Astfel ajung în funcţii de conducere oameni care fac dintr’o meserie frumoasă o corvoadă zilnică, prin incompetenţă şi prostie.

Mai e categoria de oameni care au impresia că a lucra în armată înseamnă doar să tragi cu o puşcă şi să ţopăi toată ziua pe nişte obstacole, când de fapt treburile ăstea reprezintă cam 1% din activitatea unui militar românesc, în majoritatea timpului fiind un fel de sclav bun la toate… În plus, un militar nu are voie să aibă probleme cu legea, nu poate pleca din oraş fără aprobare, trebuie să fie la dispoziţia ţării 24h/zi, 365 de zile pe an.

Nu vreau să pară că mă plâng, este ceea ce am ales, şi probabil şi acum dacă aş alege, tot la fel aş face, dar pe viitor, patroţii, înainte să săriţi cu gura despre cum şi ce scriu despre ţară, întrebaţi’vă ce aţi făcut voi cu adevărat pentru ea, în afara unor cuvinte aruncate p’un site. Dacă vă întrebaţi ce îmi dă mie dreptu’ să scriu asemenea sintagme vă spun: miile de nopţi nedormite, sutele de ore în care am dormit iepureşte pe pământu’ rece, cu arma pe post de pernă şi iubită, zilele toride şi sutele de kilometrii de mers sau alergare, sutele de kilograme cărate în spate, zecile de lovituri şi vânătăi îndurate, sutele de ore petrecute pe stâncile ţării sau prin pustietăţi, alarmele care m’au trezit de atâtea ori când voi vă întorceaţi în pat, zecile de ţinute rupte în coate şi genunchi pe ţărâna patriei, sutele de zile petrecute cu colegii pe post de prieteni şi familie şi ar mai fi atâtea…toate pentru o ţară de care îşi bat joc tocmai cei care ar trebui să o apere!

Deci pe viitor, când vă găsiţi ocoşi să vă spargeţi cărămizi în piepturile de aramă, de patrioţi, ţucă’vă taica, gândiţi’vă: voi ce faceţi cu adevărat pentru ţară? Aţi da tot ce aveţi pentru ea? Chiar şi viaţa?

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

8 thoughts on “Patriotism unlimited”

  1. Articolul ăsta mă face şi pe mine să mă întreb ce aş fi ajuns dacă aş fi făcut armata.
    Bine scris, bine motivat, bine povestit, bine argumentat. La naiba, cu atât de mult bine în el, ai reuşit să le închizi gura cu un articol excelent.

  2. Chiar viata nu cred ca mi-as da-o si la varsta mea (18 ani neimpliniti) n-am apucat sa fac prea multe pentru tara, decat dand exemplu personal de buna conduita (cat m-o dus pe mine capul).

    In schimb, pe viitor incerc sa imbin utilul cu placutul, cu afaceri perfect legale, in felul asta ajutand economia. Cat e de bine, nu stiu. Suficient clar n-are cum sa fie, dar alta idee n-am

  3. cand iti iubesti aleasa, pur si simplu vorbesti numai la superlativ despre ea…chiar nu-i vezi niciun defect.

    cand iti respecti tzara cu adevarat, nu scrii mizerii ordinare, injuraturi de cartier…

    poti sa faci o mie de ani armata, ca asta nu scuza cu nimic postarea aia defecta!

    ti-am zis cand nu te mai motiveaza iubita, o poti parasi, asa e normal.

    cand nu te mai incanta tara in care traiesti, de ce nu pleci? nu e nevoie sa injuri, doar sa-ti faci frumos valiza…

  4. @fara blog,esti veriga slaba,esti ilogic in ceea ce declari,stai jos,2! Compari dragostea de tara cu iubirea fata de o femeie? O sa’mi fac valiza ultimu,dupa toti astia care vegetati si consumati aeru tarii,si va mintiti ca daca stam in continuare si ne uitam ca o ciurda de vite la bariera o sa vina un fat frumos sa ne scoata din mizeria in care ne’au bagat unii.

  5. pt. florin r.

    mie imi plac faptele. daca vrei pot sa scriu aici o mie de chestii despre patriotism, etc. pot sa injur, si in scris. nicio problema. cine consuma aerul tarii? hmmm. cu siguranta aia care papa din buget si nu produc nimic. Mi-amintesc de o faza cu un subofiter care lucra intr-una dintre unitatile militare, desfiintate acum, din cartierul CFR. Si omu’, atat de preocupat de capitolul productivitate si-a adus un pat de acasa, la serviciu. Avea program de somn in fiecare zi. La serviciu. Daca-l ofensai cu vreun apropo desprea leafa lui mare si statul degeaba, iti arunca in nas fraza aia cu “securitatea” tarii. Si toate textele cu si despre patriotism. Deci, sunt satul de texte, gen editoriale, pareri, idei, opinii…Cand esti in sector productiv si vin rezultatele in urma ta, atunci e moral sa comentezi. Altfel, batzi campii…

  6. Florine, daca si primul material ar fi fost scris asa ca asta, zau ca te-as fi considerat genial. Materialul asta este superb la superlativ si zic eu ca spala pacatele celuilalt. Uite, asemenea argumente sunt cele care fac diferenta, nu injuraturile alea din primul material! Acum m-ai convins. In primul material n-ai facut decat sa ma iriti. Si… nu fa greseala mea sa generalizezi. Banuiesc ca printre pesudopatrioti m-ai trecut si pe mine. Pana ne cunoastem, pastreaza-ti oarece rezerve!

Scrie un comentariu: