Pempărşii intelectuali

Băi, nu v-am povestit niciodată cum a început să-mi placă mie literatura SF şi de anticipaţie. Imediat după revoluţie, nu mai reţin date exacte sau ceva, apăruseră un purcoi de ziare, reviste şi publicaţii fel de fel. Eu citeam binişor, da’ nu puteam convinge pe nimeni că e momentul să trec mai departe de Capra cu trei iezi, Scufiţa cu o roşie şamd.

Aşa că, cum raftu’ cu cărţi serioase era prea sus şi nimeni nu voia să-mi dea vreuna, am improvizat. M-am apucat să citesc ziarele pe care le găseam ocazional pe masă sau, mă rog, prin locuri mai accesibile. Să vezi ce-mi plăceau cronicile meciurilor de folbal din gazeta sporturilor sau firavele analize politice ale vremii.

Până am dat peste Infractorul Paranormal. Mno, Infractorul ăsta avea mai multe divizii, inclusiv cu gagice dezbrăcate sau cu reţete de gătit. Infractoru’ ăsta paranormal m-a captivat imediat cu poveştile lui (aveam să-mi dau seama mai târziu) SF. Scria poveşti gen ‘Vasile P. din Cucuieţii de Vale s-a întâlnit cu Satana’ sau ‘Ion V. din Cuca Măcăii a fost răpit de extratereştii’.

Vă daţi seama că la început chiar am crezut poveştile alea, aveam 9-10 ani, ce dreaq! După o vreme, însă, am început să descopăr că poveştile, pe lângă faptu’ că îl băteau pe incredibil la cur cu prosopu’ ud, erau remixate. Adică Ion V. se întâlnea cu dracu’ şi Vasile P. era răpit de marţieni. Aceleaşi poveşti, cu detalii minore schimbate.

Am continuat să citesc poveştile SF din ziare, da’ n-am mai crezut nici o iotă din ce scriau ei acolo. Deh, erau interesante şi în câte un număr găseam câte o poveste nouă şi originală. Da’ le citeam pe post de beletristică, că…înţelegeţi voi, dădusem pempărşii intelectuali jos în momentul în care mi-am dat seama că prea sunt cusute cu aţă albă unele poveşti…

După o vreme am reuşit să ajung la cărţile ‘de oameni mari’ şi am dat de Jules Verne şi roboţii lu’ Asimov, aşa că s-a dus dracului pasiunea mea pentru cancanurile ieftine de prin ziarele vremii.

De ce mi-am amintit faza asta? Pentru că azi văd în jurul meu oameni care cred orice se spune la TV, prin ziare sau pe net. Unii n-au nici măcar o idee proprie şi cred doar ce le insuflă alţii. Nu pot discerne nimic şi nu pot filtra informaţiile nicicum. Nu, aşteaptă ideile gata gândite de alţii. Aşteaptă să le spună alţii ce e bine şi ce nu.

Unii încă mai cred în politicieni. Nu, n-am preferinţă de culoare sau orientare, aproape toţi cei care sunt azi în prim-plan şi-au demonstrat deja calităţile şi (in)capabilităţile. Când mai ajung din greşeală pe la vot, ajung cu o lehamite de nu ştiu pe care drac să-l mai votez pe post de rău’ cel mai mic. Alţii merg şi votează cu pasiune, cu speranţă deplină, cu naivitate, aş spune.

Ei, ăştia sunt oamenii care încă nu şi-au dat jos pempărşii intelectuali, lucru pe care unii dintre noi l-am făcut când am aflat că nu există Moş Crăciun, alţii în alte circumstanţe, da’ cam toţi care l-am făcut, l-am făcut până la o vârstă la care să nu mai părem penibili crezând tot ce ni se spunea.

Cu alte cuvinte: eşti destul de bătrân încât să mergi la vot? Atunci dă-ţi în pula mea pempărşii intelectuali jos şi gândeşte singur!

Author: Florin RUSANU

Responsabil cu împins aeru' pe talentirosit.ro şi heităr profesionist. Genul care nu se ferește de cuvinte și te evacuează de urgență din balonu' tău de săpun.

Scrie un comentariu: